Austria se împrumută la dobânzi anuale de 0,05% (de peste 60 de ori mai mici decât România). Cehia (non-Euro), la dobânzi de 1,28% (sub jumătate față de România). Bulgaria (non-Euro), la dobânzi de 0,2%. Polonia (non-Euro), la dobânzi de 1,46%. Ratele de dobândă pe termen lung ale României sunt de 4,83%. Toate potrivit Băncii Centrale Europene, ratele de dobândă la nivelul Uniunii fiind cele care arată că România se împrumută cel mai scump din toată Uniunea Europeană. Datele sunt actualizate la 13 mai 2020 și le găsiți aici. Ieri, Marea Britanie s-a împrumutat la dobânzi negative.

Pentru că această criză nu este una financiară ci una economică. Nu băncile trebuie țintite (cum se întâmplă în România) prin măsuri de sprijini – respectiv menținerea dobânzilor la credite la un nivel de 5 ori mai mare decât în Zona Euro, de 3 ori mai mare decât în Polonia. Ci populația și companiile.

Ce au în comun toate băncile centrale ale țărilor care țintesc populația în criză și nu interesele acționarilor privați ai băncilor comerciale? Au redus imediat și semnificativ, ratele de dobândă, așa cum arată acest tabel:

Toate aceste bănci centrale au redus semnificativ ratele de dobândă, pentru a ieftini creditul din economie. Excepția face BNR și Banca Centrală a Rusiei care au menținut dobânzile ridicate. Politica BNR a fost chiar mai păguboasă față de economie în raport cu modelul ei – Banca Centrală a Rusiei. Înainte de a reduce timid rata de dobândă (cu 0,5 puncte procentuale de la 2,5% până nici măcar la minimul istoric de 1,75%) în 20 martie, BNR a manipulat lichiditatea din piață, absorbind banii și scumpind dobânzile ROBOR cu 0,41 puncte procentuale anulând astfel ex-ante potențialul efect benefic asupra poverii bancare a populației și companiilor. Nici măcar Bance Centrală a Rusiei – modelul lui Mugur Isărescu, nu a manipulat astfel dobânzile în contra-populației.

Am scris despre asta aici și am solicitat imperios BNR încă din 29 martie 2020, să reducă dobânzile spre 1 la sută:

(I) Se va ridica BNR la înălțimea crizei și va reduce, în mod real și urgent, dobânda cheie spre 1%? Până acum, în mod real, nimic pentru populație.

Până astăzi, 22 mai 2020, ora 13.00, BNR nu a mai procedat la nicio reducere de rată de dobândă, în ciuda mesajului îndulcit a lui Mugur Isărescu că eventual le va reduce ,,sustenabil” într-un orizont de timp echivalent cu restul vieții lui. Atenție, acest mesaj a venit după o întâlnire la Cotroceni.

Ce mai este diferit între băncile centrale care au redus agresiv în criză povara bancară pentru populație și companii, prin metode de piață, și BNR, care a acționat în sens contrar, favorizând profiturile acționarilor băncilor comerciale?

Niciuna dintre băncile centrale care au redus semnificativ povara bancară pentru populație nu este condusă de un fost turnător al securității. Ba din contră.

Spre exemplu, Adam Glapinski – guvernatorul băncii centrale a Poloniei, nu numai că nu a fost turnător la Securitate ca Manol. Glapinski a fost membru al Solidaritatea și opozant al comunismului și securității, ceea ce arată că în mod real poți ajunge guvernator de bancă centrală chiar dacă nu ai fost sicofant. Mă rog, nu chiar 30 de ani… Glapinski a redus imediat dobânda cheie, în două rânduri, ducând-o încă din martie până la 0,5% (minim istoric). Prin urmare Polonia se împrumută la extern cu 1,46% pe an, iar România, în mod real, de 3 ori mai scump.

Piețele financiare au râs în data de 19 mai (marți) de Păcală (Florin)și Manole (fostul turnător al Securității). Ei au reușit performanță printr-un mix de politici țintit să paradească populația și să favorizeze băncile comerciale, de a împrumuta România la cel mai mare multiplu față de orice economie care face ceva pentru populație și pentru companii, în criza de sănătate publică.

Ei au vrut să se împrumute de 3,3 miliarde de Euro la dobânzi mari, drept pentru care piața a râs de ei. Văzând cât de mari sunt dobânzile dispuse a fi plătite de Păcală, Tândală și Manole, piața le-a oferit 13 miliarde de Euro. Orice economist de bun simț vede într-o suprasubscriere de 4 ori mai mare decât ceea ce dorește să atragă un guvern incompetent, trei lucruri:

• și-au găsit fraierul;
• dobânda oferită de stat pentru împrumut este prea mare (dacă era prea mică, oferta este sub-subscrisă, adică băncile ofereau mai puțin decât voia statul să atragă)
• dobânda dispusă a fi plătită de Păcală și Manole este de până la câteva zeci de ori mai mari decât în state care au adoptat legile lustrației.

În final, Păcălă, Tândală și Manole au reușit să atragă doar numai 1,3 miliarde de Euro în împrumuturi pe 5 ani, la o dobândă atenție, de 3,05 puncte procentuale peste referința.

S-au adăugat încă 2 miliarde de Euro în împrumuturi pe 10 ani, la o dobândă, atenție de 3,75 puncte procentuale este referință – de 75 de ori mai mare fiind dobânda decât în Austria (0,05%) sau de 19 ori mai mare decât în Bulgaria.

Asta înseamnă că toate ofertele de peste 1,3 miliarde de Euro (la 5 ani) și de peste 2 miliarde de Euro (la 10 ani) erau mai scumpe și mult mai scumpe decât 3,05% pe an, respectiv 3,75% pe an, piețele financiare râzând de cei trei: dacă sunteți dispuși să plătiți de 20 de ori mai mult decât Bulgaria, de ce nu ați plăti și mult mai mult. Mult mai mult decât orice țară non-Euro (coloana din dreapta – costurile de împrumut, pe an, actualizate în 13 mai 2020):

Paradoxal, împrumuturile vin inclusiv de la bănci austriece, care au acces la finanțare la 0,1% sau chiar mai jos (având perspectiva dobânzilor negative) și le plasează statului român la dobânzi mai mari de 75 de ori decât costurile de împrumut ale statului austriac).

Tot paradoxal, o parte din acești bani au plecat din sectorul bancar românesc, nepenalizați, întrucât Mugur Isărescu le-a asigurat ieșirea din economia României la un curs nepenalizator (a intervenit cu 10 miliarde de Euro din rezerva valutară în martie și aprilie 2020) astfel încât băncile să piardă din cauza deprecierii. După care, banii nepenalizați se întorc în România, la împrumuturi de 75 de ori mai scumpe decât cele ale statului Austriac. Banci cărora și Florin le garantează profiturile, subvenționând de la stat, prin IMM Invest – nu populația și statul român – pe ele le-ar fi servit dacă Isărescu reducea semnificativ dobânzile înainte, ci profiturile acționarilor băncilor.

Voi detalia, în curând, pe larg.

Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:#nimicpentrucompanii, #nimicpentrupopulatie, banci, isarescu, manole, securitate, totul pentru actionarii bancilor, turnator