În data de 7 martie 2020, în urmă cu 3 luni, am avut la Răzvan Dumitrescu prima intervenție în ceea ce privește criza COVID și efectele crizei de sănătate publică asupra economiei (globale) și naționale.
* spuneam atunci: este o criză cum nu am mai vazăut pe parcursul vieții noastre și cum nu am mai văzut în ultima suta de ani. Astăzi, Banca Mondială, spune că este cea mai rea criză din ultimii 150 de ani;
* spuneam atunci: ,,mie nu de SUA îmi e teamă ci de Uniunea Europeană”. SUA a anunțat deja că în mai a început să recupereze locurile de muncă pierdute (2,5 milioane de locuri de muncă nou create versus o estimare de pierderi de încă 8,3 locuri de muncă”. Indicele S&P 500 tocmai a închis astăzi la un nivel cu 44% mai mare decât minimul din martie și a recuperat toate pierderile înregistrate în anul 2020. Germania, Italia și țările Uniunii Europene se îndreaptă toate spre recesiuni severe, așa cum spuneam în martie 2020;
* spuneam atunci, contrazicându-l pe ministrul de finanțe Florin Cîțu (care la acel moment era și premier desemnat, ulterior fugind din Parlament): România va intra în recesiune, Florin zicând în 7 martie că ,,vom consolida creșterea economică”;
* spuneam atunci, în 7 martie că multinaționalele își vor aduce locurile de muncă acasă, punând mai mult accent de predictibilitate (să producă în propriile economii) decât pe eficiență – să producă în focare de pandemie asiatice, chiar dacă la un cost mai mic. Adaug acum că asta va conduce și la scădere dramatică a productivității la nivel global, iar în România, chiar și mai mare, atâta timp BNR ține dobânzile sus și face ca tot ceea ce se produce în România să fie mai scump decât în orice alt stat european. Dobânzile din România sunt de 5 ori mai mari decât în Zona Euro și duble sau chiar triple față de Polonia, Cehia.
În esență, ceea ce vreau să arată în această postare la 3 luni de la prima mea intervenție pe tema acestei crize este că nimic nu putea fi neprăvăzut, dacă aveam o administrație lucidă, și mai ales o bancă centrală Națională, și care să nu urmească în primul rând interesele acționarilor privați ai băncilor, în dauna intereselor economiei naționale.
Iată și intervenția mea din 7 martie 2020, pe youtube. Dacă vă place, voi continua să fac analize, poate chiar zilnice, pe canalul meu de youtube. Mulțumesc presei de protocol ,,miluite” cu 200 de milioane de lei din bani publici, care îmi permite exclusivități. Și când spun exclusivități arăt că, din păcate, prin cumpărarea din bani publici a presei, chiar nu îmi e teamă că altcineva mi-o va lua înainte cu subiectele, așa că voi continua să vă țin la curent. Iată intervenția din urmă cu 3 luni, de la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, unul dintre puținii jurnaliști care își păstrează coloana verterbală în vremea pandemiei:
Citiți și articolul din 6 iunie 2020:
dar și articolul din 18 martie 2020:
Categorii:Editoriale, Stiri, The Money Show
Blogul lui Radu Soviani 
Dle Soviani, dumneata nu intelegi ceva in retorica despre dobanzi care sunt prea sus.
Sistemul bancar nu are inca o problema de dezechilibru pentru ca oamenii nu inteleg ca ar putea tine economiile in fonduri monetare sau in titluri de stat. Daca ar sti sa faca asta, leul ar cadea in cap.
Dar ce stie populatia este sa cumpere euro de la toneta de schimb valutar din coltul strazii. Scaderea dobanzilor va duce la multe zeci de miliarde de lei sa fie schimbate in ritm alert in euro. Si asta va fi sfarsitul Romaniei asa cum o stim azi.
Dle Soviani, ia verificati stocul depozitelor populatiei si evolutia din 2016. O sa vedeti ca stocul in lei scade in termeni reali (fiind constant in termen nominal), iar cel in euro creste vertiginos. Este un trend extrem de periculos.
Isarescu trebuia sa mareasca mai accelerat dobanzile acum 2-3 ani. Eu personal, dupa o mare incredere in leu in ultimii 25 de ani care mi-a adus aprecieri ale averii personale, in ultimii cinci ani am renuntat la toate depozitele pe care le aveam.