Am învățat că noi în Europa nu mai avem privilegii. Acele zile s-au dus. Toate filosofiile care au experimentat luatul de la anterprenori și exproprierea lor prin convertire nu au creat decât mizerie. Nu am văzut nicăieri unde să fi fost introdus sistemul lui Marx și să reușescă măcar să își mențină nivelul de capital. Trebuie să evităm inflația globală pentru că distruge bunăstarea și fură de la cetățeni. Am spus nu atunci când guvernul României a oferit uzinele Dacia spre vânzare grupului Volkswagen.

Sunt doar câteva dintre răspunsurile pe care Carl Hahn, cel care a condus Volkswagen până în anul 1992 mi le-a dat într-un amplu interviu difuzat pe The Money Channel. Pentru cei care nu ați reușit să vedeți interviul, îl public aici, integral:

Bună ziua domnule Hahn, vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de noi la The Money Channel

Vă mulţumesc, sunt bucuros să fiu aici

În primul rând care este cea mai preţioasă lecţie pe care aţi învăţat-o în timpul experienţei dumneavoastră de multe decenii? În afaceri

Sunt multe lecţii pe care le învăţăm. Numărul 1: trebuie să te pregăteşti pentru termenul lung. Lumea devine globală. A fost globală şi în secolele 17-18 când chinezii făceau comerţ cu europenii şi aşa mai departe, dar acum suntem, cu adevărat, într-o singură lume. Trebuie să comunicăm în această lume. Trebuie să învăţăm să trăim împreună în această lume, să împărţim resursele, mediul, şi să creem prosperitate pentru cei sărăci, care au rămas în urmă. Iar aceasta reprezintă o sarcină şi responsabilitate specială a ceea ce ce numim VEST, şi aş include România în „Vest”, din toate privinţele, chiar dacă încă nu vă aflaţi în eşalonul superior al prosperităţii, dar sunteţi pe acest drum.

Deci trebuie să fi deschis, să îţi placă această nouă lume, pe măsură ce depindem prea mult unii de alţii. Am învăţat că noi, în Europa, nu mai avem privilegii. Acele zile s-au dus. Am învăţat că nu mai suntem singura zonă cu educaţie superioară. Sunt şi alte zone acum, unde ai acum un mare nivel de educaţie – precum China, Coreea, Japonia. Cu alte cuvinte avem o strucutră a competitivităţii complet diferită în această lume. Iar noi, prin producţia globală, găsim premizele pentru producerea unui autoturism în orice zonă a lumii, de aceeaşi calitate. Şi dacă echipa de management este bună, producţia se face cu aceeaşi motivaţie necesară pentru o calitate ridicată la standarde internaţionale. Şi inclusiv din acest aspect, lumea a crescut laolaltă. Şi suntem foarte mulţumiţi că producem fie în Argentina, fie în China, că avem o familie grozavă care aparţine grupului nostru. Nu mai sunt „activ”, dar vorbim despre peste 400.000 de oameni în grupul nostru (Volkswagen). Ei au şanse egale, ei au posibilitatea de a se muta în jurul lumii, de a avea cariere fantastice. Şi oriunde am merge, chiar şi în ţările mai puţin dezvoltate, avem marea satisfacţie că prin capitalul nostru şi prin ştiinţa noastră, aducem prosperitate şi progres.

Simt că în state precum Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, despre care vorbim acum în Europa, avem acolo  cei mai mari plătitori de taxe, cei mai mari exportatori, cei mai mari investitori, avem tot ceea ce trebuie pentru o economie prosperă. Iar asta este o compensaţie minunată pentru munca făcută, îţi oferă bucurie şi satisfacţie, de care ai nevoie pentru a îmbunătăţi lumea noastră care are nevoie de atât de multe îmbunătăţiri.

Aţi menţionat capitalul, experienţa, nu aţi menţionat însă şi banii. De aceea vă întreb care este diferenţa dintre bani şi capital.

Asta este ceva ce încă noi nu înţelegem în cea mai mare parte din statele lumii vestice. Banii sunt pentru a fi cheltuiţi. Banii reprezintă salariul meu. Pe care îi cheltuiesc. Şi asta este important pentru o economie. Dar dacă vreau să progresez trebuie să investesc. Pentru asta am nevoie de capital. El se bazează pe economisire, şi, să sperăm, nu prea mult pe datorie. Şi întotdeauna în Europa avem impresia că atunci când cineva, în teorie dar şi în practică este bogat, că are o sută de milioane sau un miliard, credem că atunci când rămânem fără bani, putem lua de la el. Şi uităm că atunci când luăm capital de la el, convertim capitalul în bani, şi automat avem mai puţin capital pentru progres. Şi asa încetineşte progresul, încetineşte în cele din urmă şi creşterea venitului meu, direct sau indirect.

Aşa că atunci când mergi prea mult în direcţia trasnformării capitalului în bani, poţi crea chiar inflaţie. Iar inflaţia este ca furtul, pe măsură ce iei din bani economisiţi de populaţie în bănci care au avut scopul de a îi converti în capital pentru retragere. Şi de aceea spun de câte ori pot, că, în special în Europa, nu în SUA, acolo ei înţeleg jocul, dar în Europa trebuie să ne îndepărtăm de gândirea secolului 19, potrivit căreia capitalul este rău şi că îmbuntăţeşti soarta oamenilor atunci când le iei capitalul.

Toate filosofiile, din păcate multe dintre ele inventate în Germania, care au practicat „luatul” de la antreprenori şi exproprierea lor prin convertire, au creat mizerie. Nu numai că au creat mizerie şi sărăcie dar noul sistem a funcţionar mai rău şi numai cu ajutorul serviciilor secrete, cu lagăre de concentrare şi, cu certitudine, nu pentru crerea de prosperitate. Aşa că preţul a fost prea mare, şi trebuie să ne îndepărtăm de aceste filosofii. Trebuie să îi convingem pe  cetăţenii de pe stradă că noi, cei care deţinem sau gestionăm capital, facem asta în interesul public, nu avem nevoie de o parte suplimentară, nu avem nevoie de încă un costum. Dacă cineva are o sută de milioane, el nu îşi va reduce participaţia dacă îi iau 90% din ceea ce are, dar îi iau 90% din capitalul pe care îl creează şi din capacitatea de a crea locuri de muncă. Aşa cum am văzut în Germania de Est şi Germania de Vest, doi germani cu aceleaşi fundamente, aceeaşi educaţie, amândoi muncind mult, am văzut sistemul comunist care a sfârşit prin a consuma capitalul, prin a crea sărăcie, iar sistemul capitalist a creat una dintre cel mai mari prosperităţi post-belice. Singura diferenţă a fost o economie de piaţă liberă şi elementul de antreprenoriat. Şi ai nevoie de aceste două elemente. Cu cât le controlezi mai mult, prin competitivitate, practic cum le ţine piaţa sub control, cu atât va fi progresul mai bun. Dar pentru asta ai nevoie de ceea ce ai învăţat deja în şcoală, ceea ce reprezintă baza. De ce au eşuat celelalte sisteme. De ce acest sistem de economie de piaţă crează prosperitate. Desigur, nu este suficient să înţelegi asta ci trebuie să şi creezi pentru oameni premizele unei educaţii corecte pentru lumea de mâine.
Sunt oamnei care spun acum că „Karl Marx a avut dreptate. Capitalismul se va autodistruge” şi că acest a este sfârşitul capitalismului, aşa cum îl ştim noi. Care este opinia dumneavoastră?

Este foarte simplu: nu am văzut nicăieri unde să fi fost introdus sistemul lui Marx şi să reuşească măcar să îşi menţină nivelul de capital. Capitalul a fost distrus, cu brutalitate, fără democraţie tolerată sau permisă. Au distrus capitalismul şi au adus oamenilor din ce în ce mai multă sărăcie. Astfel am văzut lagăre de concentrare, oameni ucişi de foame, dacă priveşti spre exemplu ceea ce s-a întâmplat în anii ’30 sau ’40.  Marele salt înainte a fost un salt al multora direct în mormânt, prin înfometare. Mă întreb dacă vrem mai mult de atât. Ştim că există lipsuri în capitalism, am văzut asta în SUA şi în alte state. Dar acestea sunt abuzuri pe care trebuie să le corectăm. Nu cunoaştem încă un sistem mai bun, şi am văzut că acea cale de mijloc între socialism şi capitalism – comunismul, a condus direct în lumea a treia pentru acele state din lumea industrializată care s-au aflat sub presiunea Uniunii Sovietice după cel de-al doilea război mondial.

Acum ne aflăm în mijlocul unei crize a datoriilor suverane. Cum vedeţi rezolvarea acestei situaţii? Vom vorbi despre taxe mai mari? Vom vorbi despre inflaţie globală? Care este unghiul dumneavoastră de vedere?

Trebuie să evităm inflaţia globală pentru că distruge bunăstarea. Şi expropriază cetăţeanul normal.

V-aţi referit la asta în termeni de furt.

Da.

În conecinţă trebuie să economisim şi să ajungem la concluzia că nu putem consuma mai mult decât producem. Iar Euro, în unele state europene, a fost o seducţie pentru a cheltui mai mult decât facem. Şi asta s-a întâmplat peste tot în Europa, cu sprijinul surplusurilor Germaniei. Nu s-a observat şi a condus oamenii din Grecia, Portugalia şi Irlanda, în dificultăţi enorme. Dar nu cred că poţi vindeca asta pur şi simplu tipărind bani, poţi vindeca doar „strângând cureaua” şi trebuie să spun că România este un exemplu enorm prin îndeplinirea unor sacrificii enorme, care au fost teribile pentru oamenii de pe stradă. Dar aţi dus asta la bun sfârşit mult mai mult decât orice altă ţară europeană şi asta mă încurajează să fiu optimist în legătură cu România. Aţi economisit, aţi încercat să reechilibraţi bugetul. Prin tăierea aceasta de 25% a salariilor, aţi dovedit un curaj enorm, şi în consecinţă, a trebuit să strângeţi cureaua până la limita în care a început să vi se facă foame, şi asta a creat multe probleme pentru foarte mulţi oameni. Dar pare că aţi creat totodată înţelegerea consensului, pentru că acesta este singurul drum spre prosperitate: înapoi la normalitate, iar asta va permite României să importe investiţii străine directe, să aducă mai mulţi investitori, mai multă ştiinţă, cunoaştere în ţară, pentru a beneficia de calităţile românilor.

Dumneavoastră spuneţi că acesta a fost un curaj enorm. Alţii spun că sunt măsuri primitive: tăierea salariilor, majorarea taxelor care nu oferă niciun fel de garanţie că asta nu se va întâmpla din nou în viitor.

Asta depinde de cetăţeni. Cetăţenii vor decide, să sperăm, prin instinct, spre direcţia bună. Cine îi va guverna. Prea multe guverne fac cadouri, înainte de campania electorală, în toată democraţia vestică. Cadouri care sunt plătite scump de electorat. În consecinţă nu pot să spun decât că e posibilitatea noastră să nu fim şantajaţi şi corupţi de către guvern. Trebuie să fim foarte raţionali în judecarea lor. Politicienii nu pot face cadouri decât dacă ne iau nouă banii din buzunar, înainte sau după ce ne fac cadouri. Şi nu putem trăi decât prin ceea ce creăm.

Avem nevoie de bugete echilibrate, iar competitivitatea noastră şi productivitatea la nivel mondial determină venitul nostru, ceea ce înseamnă inteligenţa noastră multiplicată cu nivelul educaţiei. Aici suntem. Şi încă o dată, sunt foarte optimist în ceea ce priveşte România, deşi nu sunt un expert în probleme româneşti, dar ştiu că doar prin comparaţia costurilor de natură salarială, România este astăzi ţara cu cel mai competitiv nivel salarial pentru a atrage investitori, iar România este chiar astăzi la un nivel în care sunteţi competitivi, din punct de vedere al salariilor cu zona Vestică a Chinei, pe măsură ce China, cu această viteză de creştere, de 10%, are astăzi un deficit mare de muncă calificată, costul muncii în China a explodat. Nimeni nu mai investeşte pe coasta de vest a Chinei, dar se îndreaptă către Estul Chinei, iar China îşi direcţionează investiţiile spre Europa, Africa, America de Sud sau Australia pentru a-şi asigura materiile prime şi resursele pentru viitor. Este o strategie foarte inteligentă pe termen lung. Ca o consecinţă, cred că astea sunt elementele care oferă României un viitor fantastic.

Vreau să vă întreb acum despre Euro, dolar, yuan, dar voi începe cu Euro. Credeţi că există vreu motiv pentru Germania să renunţe la Euro, sau pentru Grecia să iasă din zona Euro?

Nu aş vrea să dau un răspuns în ceea ce priveşte Grecia întrucât nu sunt un specialist în ceea ce priveşte  monedele internaţionale, dar Germania este categoric, mă refer la oamenii care gândesc, în favoarea Euro, având în vedere că EURO a unit Europa şi prin această unificare a Europei, ţara care a beneficiat cel mai mult a fost Europa. Deci ne-am rupe singuri oasele dacă am spune: să renunţăm la Euro, ce minunat era cu marca germană. Acele zile au trecut. Vă amintiţi că Euro a fost introdus după reunificare, nu numai a Germaniei ci şi după reunificarea Europei, după eliberarea întregii Europei pentru a fi parte a lumii libere, a democraţiei.

Şi, drept consecinţă, preţul pentru germani a fost să creeze propria filosofie despre cum ar trebui să funcţioneze stabilitatea monedei în Europa. Iar Euro a fost foarte bun până când am aflat, puţin cam mult prea târziu,  că în prea multe părţi ale Europei trăiam mult peste posibilităţile noastre, dar, vă reamintesc, şi în Germania am trăit peste mijloacele noastre. Nici bugetul nostru nu a fost aşa cum trebuia să fie. Deci tentaţia politică de a face concesii maselor, adică să le calmezi ca în Roma veche, ăsta este cel mai mare risc pentru Euro şi cred că  statele membre ale zonei Euro sunt suficient de şocate de cât de mult au permis propriilor politicieni să facă. Au fost păcăliţi şi s-au lăsat trişaţi în multe aspecte. Este un fel de … nu şantaj, dar un fenomen prin care îi dai cuiva banii şi toată lumea beneficiază. Politicienii s-au comportat astfel faţă de cetăţenii lor.

Este procesul de aderare la zona Euro unul ireversibil?

Trebuie să fie ireversibil. Au trecut 20 de ani de la unificarea Europei, de aşezare a structurii şi infrastructurii europene şi când te gândeşti la ceea ce s-a planificat pentru Dunăre şi avantajele care pot veni pentru România, toate astea sunt la mijloc. Ne ajută în Europa să facem comerţ fără să ne coste schimburile valutare şi fără riscuri de fluctaţii a cursului de schimb. Din acest punct de vedere suntem acum aproape la fel ca în SUA. Ceea ce ne lipseşte în comparaţie cu SUA este o instituţie centrală care să supravegheze Euro, dincolo de diferiţii miniştri de finanţe care au fost prea independenţi, fără să se uite la imaginea globală ci numai la propriul interes politic.

Acum vreau să vă întreb despre dolar: sunt oameni care spun că dolarul este destinat să sfârşească nefericit, Rezerva Federală va ţine ratele de dobândă jos pentru o perioadă extinsă de timp. Care este opinia dumneavoastră?

În sistemul politic american avem deasemenea unele neajunsuri, dar trebuie să realizăm ca America a avut şi încă mai are unele activităţi care se numesc „războaie”, iar aceste războaie au fost purtate solitar, chiar şi în intersul nostru, chiar dacă au fost şi erori în cazul Irakului şi au costat o avere enormă. Deasemenea America trebuie să-şi re-echilibreze bugetul, e vorba despre o economie mult mai largă, sunt mai uniţi în filosofia strategiei economice şi economiei de piaţă. Dar au pierdut un pic din viziunea pe care am văzut-o la finalul administraţiei Clinton şi anume de bugete echilibrate şi acum avem mai multă datorie acumulată în ultimii 10 ani decât s-a acumulat de la înfiinţarea Statelor Unite. Acest lucru este deasemenea imposibil şi este momentul ca Obama să îşi aşeze registrele în ordine. Trebuie să îşi reaşeze registrele şi toate statele care stau astăzi pe aceste rezerve enorme în dolari şi care se aşteaptă să nu piardă din valoare. Ei sunt investitori în interesul SUA, al flexibilităţii pieţelor mondiale, a comerţului mondial. Dolarul are influenţe pe care ţări mici precum cele din Europa nu le pot compensa şi de aceea toţi au interesul ca nu numai europenii să îşi aşeze actele în ordine dar şi americanii şi mă refer aici inclusiv la strategia de a pompa nelimitat bani. Trebuie văzut şi costul acestei dezordini financiare în cadrul sistemului bancar. Sistemul trebuie restructurat, nu există dubii. Dar cealaltă faţetă a monedei este că şi în America am cheltuit mai mult decât am produs şi am făcut totul pe credite. Supermarketul de credite. Cu alte cuvinte trebuie să ne întoarcem la reguli foarte primitive acolo unde toţi cei care conduc o gospodărie ştiu că pot cheltui doar ceea ce produc, dacă voi cheltui mai mult, mai devreme sau mai târziu voi fi într-un mare necaz.

Vom vedea vreo intrare în incapacitate de plată în Europa sau în alte părţi ale lumii?

Nu văd aceste falimente, asta în primul rând. În noua lume a noilor naţiuni industrializate cu succes.

Fără falimente

Luaţi China spre exemplu. I-am sfătuit în urmă cu 15 ani asupra strategiei sectorului bancar. China are acum un sistem bancar foarte solid. China este o ţară nu foarte îndatorată. Este una dintre cele mai puţin îndatorate naţiuni din lume. Cu alte cuvinte guvernul chinezesc a învăţat să folosească capitalismul, îmi este teamă să o spun, mai bine decât capitaliştii. Vedeţi consecinţele. Au o monedă care se întăreşte, economia lor se extinde la viteze enorme, supersonice, în beneficiul ceteţenilor, iar China a devenit centrul lumii. Şi acesta este unul dintre cele mai mari miracole dar şi o oportunitate pentru noi, pentru că eu am următoarea teorie: fără China am avea în faţă probabil 20 de ani de stagnare. China, în special după 2008, a fost un tractor care ne-a scos din groapă. Acum poate au mai puţin carburant pentru a împrumuta tractoare către economia globală, dar cu siguranţă ei sunt astăzi un centru de stabilitate, la fel ca şi India şi cea mai mare parte din Asia. Aşa că putem fi foarte optimişti că o parte mare din lume este într-o stabilitate mare, includ şi Brazilia, iar aceste ţări fac o treabă excelentă. Trebuie să realizăm că nu mai suntem centrul lumii.
Ce părere aveţi despre falimente în vechea şi magnifica Europă? Grecia, Portugalia, Italia?

Cred că europenii trebuie să îşi pună economiile la un loc pentru a ţine Europa unită. Nu ar trebui să lăsăm o ţară să cadă, decât dacă este într-o situaţie extrem de precară. Cred că spre exemplu, Italia are o bază industrială foarte puternică. Nu o putem compara cu Grecia. Cred deasemenea că Portugalia încearcă cu succes, să depăşească problemele după ce a avut o dezvoltare puternică prin industrializare şi investiţii precum cea a Volkswagen. Nu mi-e teamă pentru aceste ţări. Statistic nu arată foarte bine dar au o mulţime de substanţă. Spania s-a schimbat enorm, Spania este astăzi o ţară fantastică din punct de vedere al industrializării şi cu o agricultură puternică. Doresc şi României să înregistreze un succes similar cu al Spaniei, este o oportunitate enormă în această zonă. Ca cetăţean al Europei care nu mai este activ dar care se uită activ la ceea ce se întâmplă, cred că trebuie să fim foarte raţionali şi nu trebuie să fim neglijenţi şi să spunem: să uităm de ei şi să îi aruncăm afară.

Mai am două întrebări, una dintre ele este legată deVolkswagen. Volkswagen a cumpărat Skoda, a cumpărat Seat, are fabrici în Spania, în multe alte state, a investit în Gyor, în Ungaria. A fost vreo idee ca Volkswagen să investească în România, în ultimele decenii, să deschidă o fabrică aici? A fost un plan real?
Da. Mă refer la perioada în care eu am condus Volkswagen. Ele s-au încheiat în 31 decembrie 1992. Am fost abordat de către autorităţile române în 1991 şi atunci când mergem într-o ţară, ceea ce este cel mai important pentru noi, este stabilitatea politică. După cum vă aduceţi aminte, în acele zile, stabilitatea politică a ţării dumneavoatră nu era prea mare. Şi de aceea am spus NU.
Dumneavoastră aţi spus NU atunci.

Da. Şi am ajuns atunci în Gyor, Ungaria pentru investiţia noastră. Dar dacă ar fi existat atunci stabilitate politică, aş fi cumpărat cu siguranţă DACIA. Am spus NU pentru cumpărarea Dacia şi atunci când domnul Ceauşescu l-a abordat pe unul dintre predecesorii mei, doctor  Rudolf Leiding, de a cumpăra DACIA pentru că nu consideram că este guvernul cu care ar trebui să facem afaceri. Dar uitându-mă la Dacia astăzi trebuie să aduc complimente către Renault şi către Dacia pentru că reprezintă un exemplu concret despre potenţialul industrial al României, care se aşează în toată lumea.

Ar trebui să luăm asta ca un fapt? Renault va fi întotdeauna aici? Ce trebuie să facem pentru a preveni mutarea lor într-o altă ţară?

Când ai o companie de automobile aici, nu este nici un motiv să o muţi în străinătate. Înţeleg că acum au şi un centru de cercetare. Beneficiază de capacitatea intelectuală potenţială a României. E normal. Dar dacă vă uitaţi la  Germania, lumea s-a întrebat: de ce mergem în străinătate. Mergem în străinătate pentru a merge acolo unde pieţele sunt astăzi sau mâine. Priviţi Skoda. De ce produce Skoda în China? Va vinde 300.000 de maşini în China în 2011. Ca şi consecinţă poţi face asta atunci când produci în locuri diferite. Deci este cel mai natural lucru să nu ai toată capacitatea de producţie într-o singură ţară, într-o singură metodă. Ar fi mult prea periculos. Trebuie să descentralizezi, trebuie să puneţi fabrici europene în toată lumea dacă dimensiunea companiei permite această diviziune a muncii, orice producător de automobile face asta. Nu aş fi îngrijorat dacă oamenii de la Dacia s-ar duce în Tunisia. Este foarte natural şi este o locaţie foarte bună. Ei ştiu exact ceea ce fac. Mă uit la maşinile lor, este un compliment bun. După cum spuneam este o reclamă minunată pentru România.

Şi ultima mea întrebare:  dacă aţi fi român pentru 30 de secunde şi aţi avea acest microfon cu rezonanţă globală prin care aţi spune lumii cum se promovează România, care ar fi mesajul dumneavoastră pentru promovarea României?

Numărul 1: având legături cu România prin familia mea sunt subiectiv, îmi place să fiu subiectiv, am văzut că românii au un potenţial enorm. Astăzi, în conferinţa noastră, unul dintre senatori a menţionat că a vorbit cu Bill Gates de la Microsoft şi Bill Gates i-a spus că dintre subalternii lui, aproape jumătate sunt români. Aşa că România are un potenţial enorm pentru lumea de mâine, trebuie să îşi afirme public acest potenţial iar românii trebuie să fie curajoşi şi să contiune să strângă cureaua, să îmbunătăţească sistemul educaţional, să reducă birocraţia iar românii au toate capabilităţile să fie un pod între Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Este un factor foarte important pentru viitorul Europei şi pentru ţările noastre partenere din Est şi în cele din urmă pentru beneficiul României. Şi includ aici, când vorbesc despre viitorul României, importanţa revoluţionării agriculturii în România, să facă o aşa numită industrie de export pentru că solul este bun, randamentele nu sunt competitive acum iar sofisticarea şi valoarea adăugată sunt insuficiente. Industria alimentară este insuficientă. De ce fie toate roşiile spaniole sau sparanghelul italian şi aşa mai departe. Cred că România, în 20 de ani poate să îşi traseze un drum fantastic către o prosperitate mai bună, presupunând că oamenii sunt uniţi şi că toţi trag în aceeaşi direcţie.

Domnule Hahn vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi.

Şi eu vă mulţumesc.

Categorii:Stiri

Etichete:carl hahn, criza, Dacia, Renault, Romania, volkswagen