”Cum sa NU conduci o tara”


Titlul nu imi apartine. Este al celor de la The Economist si a fost folosit pentru un articol publicat în anul 2010, atunci când clasa politică a redus TVA-ul la alimentele de bază, din greșeală (îl reiau la finalul acestei opinii).

Dar titlul asta mi-a revenit in minte acum auzind un viitor candidat la Presedintie ca parlamentarii partidului din care face parte au votat reducerea CAS-ului ”neștiind că fundamentarea este falsă”. Și profit de prilej să exprim aici, câteva gânduri personale, despre dezbaterea reducerii CAS.

Ca economist (calitate in care si scriu aceste randuri) ma intereseaza extrem de mult ce se intampla cu politica economica a tarii in care traiesc. Ca roman, ma intereseaza chiar si mai mult ce decid unii sau altii si ce efecte vor fi pentru mine, pentru populatie, pentru companii, adica modul in care  va fi influentat nivelul general de trai și de securitate socială (si al celor dragi mie implicit).

De aceea am urmarit epopeea asta cu reducerea CAS-ului (mai tineti minte ca asta se tot promite din 2009 in continuu?) al carei cel mai recent episod s-a  consemnat ieri, la Cotroceni. Unde, o absolventa anonima a celebrului Harvard nu a intrunit asteptarile Presedintelui Romaniei de a ii explica la fel cum o face Roubini, ci mai degraba i-a explicat prin ”argumente care le aduce orice Parlamentar, care nu stie despre ce este vorba” (s-o fi referit aici Traian Băsescu la atitudinea foștilor miniștri de finanțe girați de dânsul și anume Ionuț Popescu, Sebastian Vlădescu, Gheorghe Pogea, Gheorghe Ialomițianu, Bogadan Drăgoi?). Dacă s-a referit la dânșii, aș fi simțit nevoia să îi și nominalizeze, pentru a arăta că într-adevăr face o critică constructivă, bazată pe experiența nefericită din trecutul la care a contribuit. Daca nu s-a referit la dânșii aș fi curios ce cercetări detaliate a făcut domnul Traian Băsescu atunci când o lăuda pe doamna Petrescu la momentul nominalizării, cercetari referitoare la  trecutul academic al doamnei Ioana Petrescu astfel încât sa aibă așteptări de tip ”Roubini” de la anonima absolventă a celebrului Harvard. descoperită ca mare finanțist (totusi anonim) doar atunci când i-a fost prezentată Premierului Romaniei.

Până va oferi răspunsl la aceste înterbări, nu îmi schimb părerea despre eventualele ajustări ale caracterului domnului Băsescu (personal, într-o conferință de presă mi-a atras atenția că pentru mine ”ar fi potrivită o cămașă de forță”, atunci când îi atrăgeam atenția că, potrivit celor de la The Economist, ”Acordul cu FMI s-a dovedit o binevenită camasa de forta externa pentru o clasa poltica formata din politicieni agitati nedecisiv si nevrotici – care a fost în stare să reducă TVA-ul ”din greșeală””

Acum (mentionandu-i ca nu am folosit camasa de forta pe care mi-a dat-o, metaforic, si ca i-o returnez, tot metaforic, pentru a o folosi cum doreste), am doar două întrebări pentru domnul Traian Băsescu (considerând îndreptățită dorința dânsului de a afla studiile care stau la baza sustenabilității reducerii CAS-ului).

Primo: În condițiile în care măsura nu este fundamentată economic, este potrivită eticheta celor de la The Economist de ”clasă de politicieni agitată nedecisiv și nevrotici”?

Secundo: Și dacă răspunsul este afirmativ, tot pe mine vrea să mă bage în cămașă de forță?

Altfel, dialogul tripartit Basescu-Ponta-Petrescu este un deliciu: lingvistic, din punct de vedere al argumentelor, din punct de vedere al raspunsurilor, din punct de vedere al logicii. Probabil ca ar merita un serial în care să tratez episodic fiecare întrebare a Președintelui și fiecare răspuns al doamnei Petrescu (dacă va exista interes pe blog, o voi face).

Sumarizez însă dialogul

* O întrebare legitimă a Președintelui: ”Din ce acoperiți golul la buget” (calitatea explicațiilor tehnice și faptelor oferite de Președinte în acest dialog, care reflectă nivelul de înțelegere personal, nu o discut aici, poate în episoadele de care aminteam)

* Diverse variante de non-răspuns:

”Traian Băsescu: Doamna ministru, că m-aş adresa şi ministrului de resort, avem de acoperit MTO şi deficitul acesta, amândouă la un loc înseamnă vreo 11 mld. Din ce?

Ioana Petrescu: Domnule preşedinte, în primul rând, măsura CAS este o măsură extraordinară de bună şi pentru mediul de afeceri şi pentru angajatori. O susţin din tot sufletul. Vă asigur că am făcut studii foarte bune.

Traian Băsescu: Daţi-mi-le şi mie.

Ioana Petrescu: Şi nu am niciun fel de dubii că această măsură este una bună, care nu va pune în pericol nici ţintele bugetare de anul acesta, nici pe cele de de MTO de anul viitor.

Traian Băsescu: Doamnă, daţi-mi şi mie studiile.’

Ioana Petrescu: În momentul în care vom elabora bugetul pe 2015, sursele vor fi foarte clare.

Traian Băsescu: Daţi-mi argumente ca să o promulg, altceva decât lozinci şi simple declaraţii. Bănuiesc că observaţi că Franţa, Germania, Italia au intrat în declin economic. Asta ne va afecta.

Ioana Petrescu: Dacă reuşim să încurajăm firmele să angajeze…

Traian Băsescu: Nu angajează nimeni!

Ioana Petrescu: …şi să investeşte… să investească ..

Traian Băsescu: Doamnă, spuneaţi că aţi terminat la Harvard, la Oxford… Roubini a terminat acolo, mă aşteptam la argumente de genul lui, nu… (râde). Bun, înţeleg că nu avem o analiză de unde venituri suplimentare, mai ales că, doamna ministru, la fondul de pensii ştiţi că nu aţi făcut nici măcar acolo nimic. Colectarea este 97%. Dincoace, urmează să faceţi rectificare negativă.

Ioana Petrescu: Domnule preşedinte, la fondul de pensii problema este că avem un salariat la 2 pensionari. Este o problemă gravă care se poate rezolva numai prin măsuri ca reducerea impozitării, pentru a-i încuraja să se angajeze în piaţa reală şi cu carte de muncă (observatia mea: cartea de munca s-a desfinatat de mai bine de 2 ani) pentru a avea un număr mai mare de angajaţi care contribuie la CAS pentru a susţine toţi pensionarii care primesc aceşti bani.

Traian Băsescu: Doamnă, dacă aş vrea să-mi bat joc de ţara asta… Eu plec. Dacă dumneavoastră îmi aduceţi ca argument suprem că avem 1,2 pensionari la un salariat, lucru care e ştiut… Noi aici avem deficit structural. Bănuiesc că înţelegeţi că vorbim de un deficit structural.

Ioana Petrescu: Tocmai asta voiam să vă explic. Combatem astfel fenomenul printr-o mărire a taxelor pentru o mai bună colectare. (observația mea: așa apare în stenograma publicată de Adevărul. Bănuiesc că este o eroare de transcriere- doamna Ioana Petrescu cred ca a spus ”printr-o reducere a taxelor”. Daca nu e o eroare de transcriere, e foarte grav).

Traian Băsescu: Doamna ministru, nu aţi observat că nu dă rezultate reducerea taxelor când vine vorba de combaterea evaziunii?” Etc.

… la care doamna Ioana Petrescu vine cu argumente din auzite (cum s-a intamplat atunci cand economia mondiala crestea, Romania crestea din intamplare – nu prin politici economice, favorizata de boom-ul imobiliar istoric si de aderarea la Uniunea Europeana).

Pe scurt, în afară de un deliciu care arată pregătirea și caracterele ambilor discusanți, acest dialog reprezintă NIMIC din ceea ce intereseaza, mai exact, nimic nou, dar FOARTE MULT în privinta indiciilor despre calitatea celor care iau decizii,

Pentru că, încercând să sintetizez esența acestui dialog nu ajung decât la o singură întrebare și la un singur răspuns

Intrebare domn: Doamna, din ce acoperiti golul la buget?

Raspuns interogativ doamnă: Domnule, nu stiti ca taxele se platesc singure?.

Atat.

Repet, întrebarea este legitimă. Și tocmai pentru că este legitimă, doream un răspuns concret. Doar că un răspuns concret (altul decât fie majorarea deficitului, fie creșterea de  taxe sau introducerea altor noi) nu există. Iar acest lucru a fost reliefat de un absolvent NEANONIM de la Harvard – Gregory Mankiwprintre altele și profesor la Harvard. Domnia sa a încercat să răspundă la întrebarea ”Se platesc taxele singure?”. Daca ar fi citit acest studiu, doamna Petrescu ar fi fost capabilă să dea un răspuns onest. Sau macar un raspuns. Dar nu cred ca l-a citit.

De aceea, ii ofer doamnei Petrescu (i-am oferit si domnului Basescu acelasi studiu atunci cand dansul la randul lui sustinea ca taxele se platesc singure), un rezumat. E un articol publicat in Curierul National in 28 ianuarie 2008 (si in Gazeta de Sud) si actualizat pe blog:

https://soviani.com/2010/06/04/se-platesc-taxele-singure/

Pentru mine, doamna Petrescu este un absolvent anonim de la celebrul Harvard, care s-a nascut public pe blog, in data de 9 septembrie 2013 (intr-un articol publicat si in Ziarul Financiar) si a fost numit politic ministru al finantelor publice. De la  momentul nasterii pe blog, retin cateva fragmente din primul articol:

”In primul rând, deciziile fiscale si cheltuielile publice trebuie sa fie mai transparente pentru a îmbunatati încrederea contribuabililor in competenta instituțiilor administrative.”

”Angajații instituțiilor statului trebuie sa inteleaga ca lucrează pentru contribuabil si trebuie educați mai bine în zonele de relație cu publicul. De asemenea, instituțiile statului trebuie sa se implice mai mult in explicarea noilor impozite si a normelor metodologice.”

Întrebările mele:

1. Sunt deciziile fiscale și cheltuielile publice transparente (în condițiile în care proietul de modificare a taxelor – în sensul majorării impozitelor pentru contribuabilii săraci a fost RETRAS de pe site-ul ministerului finantelor)?

2. V-ati implicat mai mult decât Ionut Popescu, Pogea, Vladescu, Ialomitianu, Dragoi în explicarea noilor impozite și a normelor metodologice?

Daca raspunsurile sunt negative, probabil ca ati vrut doar si ii vindeti usturoiul lui Traian Basescu, iar absolventul de marina civila nu a achesat (nici nu știți cât usturoi a vândut domnia sa la viața lui…).

Repet, toate aceste comentarii le fac în simpla mea calitate de economist și de cetățean. Iar tot în calitate de cetățean, vă mai fac o recomandare referitoare la înțelegerea limbii române. Desprinsă tot de pe blogul dumneavoastră, în primul articol, în care povesteați cum v-ați închiriat o garsoniera si dialogul cu un agent imobiliar:

”Un agent imobiliar m-a tras intr-un colţ si pe un glas părintesc  (arat mult mai tânără decât sunt), îmi șoptește:

-Domnisoară, știți, vedeți dumneavoastră, daca facem contractul înregistrat la Fisc, proprietarul trebuie sa plătească impozit. Si nu se face, domnișoară!

-Nu mai spuneți, zic eu. Am omis sa ii spun ca sunt economist specializat pe evaziune fiscală.”

Ați avut noroc cand ati spus ca ”sunteti economist specializat pe evaziune fiscala”. Normal, agentul imobiliar ar fi trebuit sa puna mana pe telefon si sa va denunte. Dar banuiesc ca este doar o alta eroare de exprimare in limba romana – ati vrut sa spuneti ca sunteti ”economist specializat in combaterea evaziunii fiscale”. Pentru că ”economistii specializati pe evaziune”, stau în alte locuri, nu la Minister.

Doamna, taxele nu se platesc niciodata singure. Personal, ca economist, aștept fundamentarea sustenabilității reducerii CAS-ului.

Si sa nu uit: iată cum vorbește absolventul de Harvard Nouriel Roubini:

Cred ca este un bun prilej pentru recitirea articolului publicat de The Economist în anul 2010 ”Cum sa nu conduci o tara”. Detalii aici: https://soviani.com/2010/10/23/the-economist-despre-romania-cum-sa-nu-conduci-o-țara/

 

Iar despre episodul cu camasa de forta, am scris un articol, argumentat, in anul 2011 – ”Suma tuturor centurilor de siguranta”. Reprezinta o radiografie, spun eu, exacta, a comportamentului decidentilor, in perioada de criza. Detalii aici: https://soviani.com/2011/12/25/the-sum-of-all-safety-belts/

 

Anunțuri


Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:, , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: