,,Monitorizăm situația cu atenție și suntem gata să sprijinim Grecia, dacă ni se va cere acest lucru. Am luat notă de rezultatul referendumului de ieri din Grecia”, a declarat în urmă cu mai puțin de o oră, Christine Lagarde, șefa Fondului Monetar Internațional.

Afirmațiile șefei FMI îmi întăresc opinia exprimată în ultimele zile și anume că asistăm la o divergență în cadrul Troicii. Mai exact nu mai avem de-a face cu o troică ci cu un binom. Binomul este compus din Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană care se manifestă inflexibili, părând că au uitat scopul Uniunii Europene și a Uniunii Monetare Europene. Din fericire, pentru FMI contează în acest moment mai mult democrația, drepturile populației – inclusiv dreptul de a a intra în incapacitate de plată atunci când alternativa ar conduce la pierderea tuturor celorlalte drepturi democratice și asta pe termen lung. În opinia mea, FMI contrabalansează din ce în ce mai mult inflexibilitatea perversă și nocivă a creditorilor europeni care transmit un singur lucru Greciei: ,,nu vă permiteți luxul să falimentați. Noi nu vrem asta”.

Rețeta de a turna datorie nouă peste datorie veche a eșuat în Grecia. Dacă în 2010, Grecia avea o datorie de circa 130% din PIB (200 de miliarde de Euro), acum, după 5 ani de austeritate și scădere a PIB-ului cu un sfert, au ajuns la o datorie de 180% din PIB (peste 320 de miliarde de Euro). Nu este momentul ca și creditorii să își asume o parte din pierdere? Nu au și ei porția lor de vină, atunci când vorbim de faptul că unui client euforic, prima reacție rațională pe care trebuie să o ai, este să îi tai accesul la băutură? Creditorii europeni instituționali (Guvernele, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană) au preferat să toarne băutură proaspată peste cea veche și să salveze creditorii privați în 2010 (bănci de investiții, bănci comerciale, fonduri). Grecii și-au plătit o parte din excesele trecutului (scăderea PIB-ului, șomajul ridicat, tensiunea socială). Nu este momentul ca și creditorii să realizeze că riscul de neplată (pentru care au perceput dobânzi) se materializează și în defavoarea lor?

În opinia mea, asta vrea să contrabalanseze FMI atunci când spune că ,,suntem gata să sprijinim Grecia, dacă ni se va cere acest lucru”. Iar acest lucru este suficient să fie cerut de guvernul grec – Grecia este membră a Fondului Monetar Internațional. Unilateral, și fără acordul celorlalți creditori.

În ultima săptămână, FMI și reprezentanții săi au fost singurii care au manifestat raționalitate. Iar această schimbare, într-un moment istoric al Uniunii Europene, am sesizat-o astfel:

1. Odată cu scrisoarea fostului șef al FMI – Dominique Strauss-Kahn (în urmă cu 8 zile). Dominique Strauss-Kahn cerea imperativ creditorilor ,,să gândească diferit, să schimbe logica să privească radical într-o nouă direcție pentru a reîncadra negocierile cu Grecia”. Soluția fostului șef al FMI (care includea propunerea ca Grecia să nu mai primească finanțări noi de la UE și FMI  dar să obțină o extensie generoasă a scadențelor și o reducere semnificativă a datoriilor din partea sectorului oficial), am publicat-o, aici: https://soviani.com/2015/06/28/solutia-fostului-sef-fmi-dominique-strauss-kahn-pentru-grecia-printr-o-scrisoare/. Strauss-Kahn concluziona spunând că: ,,A insista pe o ajustare fiscală în actualul mediu economic (n.r. în care Grecia a obținut excedent primar) este IRESPONSABIL atât din punct de vedere economic cât și politic. A oferi mai mult sprijin financiar doar pentru a plăti creditorii oficiali existenți, este pur și simplu o prostie.”

Adică, în termeni nediplomatici, soluția binomului era o prostie

2. Simultan cu mesajele lui Strauss-Kahn, au venit mesaje suplimentare din partea analiștilor/presei de peste ocean (Kurgman, Stiglitz, etc).

3. Într-un moment cheie, cu mai puțin de 48 de ore înaintea referendumului, aflăm despre un raport al Fondului Monetar Internațional, care, în termeni simplii spune că datoria Greciei nu va putea fi niciodată plătită. Raportul, scurs pe surse într-o prim etapă, și apoi transmis oficial presei, a generat două lucrui:

* O reacție puternică negativă a binomului (Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană) referitoarea la scurgerea informațiilor care nu reprezintă decât aritmetică pură, în presă;

* Un sprijin nesperat pentru Tsipras & Varoufakis în demersul lor de a convinge poporul grec că trebuie să spună NU planului de a turna datorie și mai multă peste vechea datorie. Faptul că FMI a recunoscut explicit că acest lucru nu va funcționa și implicit că este o prostie, a oferit argumente suplimentare lui Tsipras și Varoufakis.

4. Mesajul lui Varafoukis dinaintea referendumului, generat de turbulențele inițiate de banca centrală europeană, atunci când a decis să înghețe plafonul finanțării pentru Grecia și să forțeze implicit vacanța bancară din Grecia. Varoufakis a spus: ,,Ceea ce Bruxelles-ul și Troika vor astăzi este un vot DA, astfel încât să umilească poporul grec.  De ce ne-au forțat să închidem băncile?  Pentru a instala frica în populație. Iar răspândirea fricii se numește terorism”. A instalat sau nu măsura de înghețare a liniilor de finanțare pentru băncile elene frica în populație?

5. Mesajul lui Varafoukis este preluat și amplificat din nou de reputați economiști/presa americană. Iată ce a publicat ieri laureatul premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman, în New York Times: ,,Campania de forțare – încercarea de a îi terifica pe greci prin tăierea finanțării bancare și amenințarea unui haos general – totul cu un scop aproape declarat, de a îi face pe politicienii de stânga din Grecia să își piardă mandatul, este un moment rușinos al Europei care pretinde că are credință în principiile democratice. Dacă această campanie avea succes, ar fi condus la un precedent teribil, chiar dacă, creditorii aveau dreptate. Ceea ce e cel mai important, creditorii NU AVEAU DREPTATE.  Adevărul este că tehnocrații europeni sunt ca doctorii mediavali, care insistă ,,să ia sânge”, iar când tratamentul lor îi face pe pacienți mai bolnavi, ei vor o sângerare chiar și mai amplă. Un vot DA ar fi condamnat țara la mai mulți ani de suferință în urma unor politici care nu au funcționat, și care nu au cum să funcționeze: austeritatea probabil că reduce economia mai rapid decât se reduce datoria, așa că toată această suferință nu are niciun sens. Victoria celor care au spus NU cel puțin oferă o șansă de a ieși din această capcană”.

5. Mesajul de astăzi al șefului FMI, scurt, sec, la obiect.: ,,suntem gata să sprijinim Grecia, dacă ni se va cere acest lucru’‘ (repet, ca membru FMI, Grecia nu trebuie să aibă acordul binomului pentru a apela la fond, ,,într-o maniferă generoasă”). Iar până în 20 iulie, când Grecia are de plătit o datorie de 4,2 miliarde de Euro către binom din binom, Grecia nu este în incapacitate de plată față de banca centrală europeană. Iar această sumă, ar putea fi plătită, conform soluției lui Dominique Strauss-Kahh. Se va duce Grecia unilateral la FMI? Este o opțiune. Una din ce în ce mai serioasă. Ea poate include sau nu o măsură temporară de emitere de bancnote proprii, fără ca Grecia să iasă din zona Euro.

Pentru că, așa cum spunea Varoufakis (îmi place din ce în ce mai mult de el), în privința zonei Euro, este ca în melodia Hotel California a celor de la Eagles: ,, You can check-in everytime you want, but you can never leave”.

Este întradevăr, un moment istoric pentru Uniunea Europeană, apărătoarea DEMNITĂȚII (demnității umane, dreptului la viață, adepta interzicerii tratamentelor inumane, muncii forțate), apărătoarea libertăților, egalităților, adepta solidarității, a instituțiilor tranparente și DEMOCRATICE.

CITIȚI LA LINK-ul URMĂTOR ȘI MODUL ÎN CARE POLITICIENII GRECI ÎȘI ȚIN PROMISIUNILE FAȚĂ DE POPOR VERSUS MODUL ÎN CARE POLITICIENII ROMÂNI ÎȘI MINT CU NERUȘINARE, PERMANENT, PROPRIA POPULAȚIE, în articolul: ,,Despre organele tăiate – Varoufakis – ,,mai bine îmi tai o mână”, Băsescu: ,,mai bine îmi tai capul”)

https://soviani.com/2015/07/06/despre-organele-taiate-varoufakis-mai-bine-imi-tai-o-mana-si-basescu-mai-bine-imi-tai-capul/

Categorii:Editoriale

Etichete:ajutor, BCE, FMI, Grecia, iesire din zona euro, incapacitate de plata, Krugman, troica, zona euro