In 25 iunie 2016, in primul meu articol referitor la Brexit, scriam:
Am râs când am văzut astăzi că Iohannis i-a chemat la consultări pe Dragnea, Gorghiu și Blaga, alături de venerabilul Mugur Isărescu, pentru a discuta ce va face România după Brexit.
Am râs, pentru că îmi și închipui discuțiile dintre ei, oricum post-factum și fără valoare, ci doar pentru presă (ca să pară preocupați). O preocupare reală ar fi însemnat o asemenea întâlnire cu două scenarii bine aplicate, înainte de referendum.
Am râs deasemenea când Iohannis, în loc să înceapă cu relatarea convorbirilor cu liderii europeni, a început să ne zică ce i-a zis Mugur Isărescu despre leu. Desigur, relatarea convorbirilor cu liderii europeni nu a fost scoasă în prim plan, pentru că, proababil aceste convorbiri nu au existat. În timp ce Merkel se vede cu Hollande, Matteo Renzi și Donald Tusk săptămâna viitoare, Iohannis probabil că o va arde din nou cu îngrijorarea, la Consiliul European, ca Băsescu pe bordură.
Au trecut 2 luni, si Iohannis se pozitioneaza in continuare, ca Basescu, pe bordura. 15 lideri de state europene (printre care Bulgaria, Ungaria, Polonia, Estonia, Slovenia, Slovacia si altii) au purtat discutii cu Angela Merkel, la initiativa acesteia, programate. Neinvitat, neprogramat, Iohannis si-a pretextat o vizita in Germania in drum spre plaja.
Nu ma surprinde faptul ca Iohannis se duce la plaja si nu este invitat la intalniri cu Merkel despre Brexit (poate fi o consecinta directa a faptului ca impreuna cu Dragnea si Isarescu adoptau ,, împreună o decizie pentru o nouă paradigmă în abordarea problemei europene (…) Această criză numită Brexit are în ea o mulțime de oportunități și vom avea grijă”).
Probabil ca singura oportunitate reala pentru Iohannis in criza Brexit, a fost sa plece in vacanta. Si a avut grija.
P.S. In fotografia de mai jos, nu cred ca Iohannis consulta ce a discutat Merkel cu liderii Bulgariei, Ungariei, Estoniei sau Poloniei. Cred ca mai degraba citeste in meniu ce contine fresh-ul de portocale. Citeste, si se considera informat.
Scriam in 25 iunie, care este de fapt problema Uniunii Europene, constientizata de britanici prin votul din 24 iunie si care a condus la Brexit:
Un pic mai tehnic, Uniunea Europeană ar trebui să aibă 4 instrumente de guvernare, din care funcționează unul și un pic: uniunea monetară (există – prin Zona Euro), Uniunea Bancară (politica bancară comună s-a blocat la jumătate), guvernanța fiscală comună (care eșuează în a sancționa din timp derapajele membrilor – cum este cazul și României) și nu în ultimul rând, un leadership politic.
În loc de 4 piloni fermi, funcționează unul și trei sferturi. Ori, pentru a doua economie a Uniunii Europene și a 5-a a lumii, este prea riscant să lași propria bunăstare pe un soclu cu un picior și 3 sferturi. Iar bunul simț al celor 51,7% dintre britanici care au votat pentru părăsirea Uniunii Europene a fost, înclin să cred, determinat de o gândire asemănătoare celor care aleg să își dea în plată în România, locuințele: pe termen scurt, le va fi mai rău, dar pe termen mediu și lung, va exista o normalizare.
Am un sentiment ca la summitul de la Bratislava, din 16 septembrie, exact despre cei 4 piloni se va discuta.
Categorii:Editoriale
Blogul lui Radu Soviani 
Lasă un răspuns