Ma bucur enorm ca Standard&Poors, din nou, nu a achiesat, vineri, 4 decembrie 2020, la planurile anumitor ,,oameni de bine”, printre care Manole, și prin urmare S&P nu a retrogradat Romania la categoria ,,junk”.

Felicitari Standard&Poors ca nu ati interpretat in sensul reducerii rating-ului ceea ce anumiti oameni de bine, inclusiv Manole, ar fi dorit, atunci cand au semnalat ferm (vot in unanimitate in Consiliu de Administratie) ca nu vor sa stimuleze economia Romaniei prin reducerea dobanzilor si ca vor sa submineze competitivitatea Romaniei prin pastrarea dobanzilor la cel mai ridicat nivel din toata Uniunea Europeana.

S&P da astfel, prin fraza cheie din comunicatul din 4 decembrie 2020, la fel ca si in iunie 2020, inca o palma politicii monetare conduse de turnator: ,,In our view, the widening trade deficit demonstrates the underlying competitiveness problems. At the same time, we observe that the current account deficit is increasingly covered by debt-financed inflows, which pushes Romania’s narrow net external debt ratio toward 45% of current account receipts in 2023. There are risks of further strains on net FDI as international companies face pressure.”

Interpretarea pe scurt este urmatoarea: pentru ca BNR nu reduce rata de dobanda (macar) la nivelul din economile cu care Romania concureaza (in Romania dobanda cheie este de 1,5%, in Polonia 0,1%, in Cehia 0,25, in Zona Euro – zero la suta), Romania are o problema de competitivitate! Dobanzi mari => bunuri si servicii mai scumpe => lipsa de competitivitate.

Acesta este comentariul pe scurt. Pe larg, imi mentin analiza din iunie 2020: