Stupefiant anunțul de astăzi al lui Dragoș Pislaru, ministrul muncii, fost partener de afaceri cu Liviu Voinea (auto-propus viceguvernator BNR) și fost partener comercial al Primăriei Slatina, condusă de Darius Vâlcov.

Anunțul la care mă refer sună sec: După numai o lună de la eliminarea plafonului de 3.400 de lei pe lună pentru indemnizația de creștere a copilului, ,,se înregistrează un dezechilibru. Situația trebuie dezbătută public”.

În cel comunist stil posibil, Dragoș Pislaru, la fel ca Emil Boc cu salariile nesimțite vine și ne arată că ,,cea mai mare indemnizație pentru creșterea copilului este 35.000 de Euro”. Dar în momentul în care părintele care acum încasează 35.000 de Euro pe lună, urmare a plății a 85% din veniturile obținute și impozitate, era bun? Pentru că dacă 35.000 de Euro pe lună reprezintă 85% din venitul impozabil, rezultă prin regula de 3 simplă că  respectivul/respectiva plătea impozite, lunar pentru 41.200 de Euro venit. Atunci era bun când plătea zeci de mii de Euro ca impozite și contribuții diverselor bugete ale statului? Acum trebuie condamnat că încasează, legal, 85% din acel venit impozabil?

Este evidentă recunoașterea nivelului submediocru de inteligență din guvernul tehnocrat, aflat la nivelul sfertodocților, prin simplul fapt că ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nu înțelege ce înseamnă echitate!Argumente:

1. Pe medie, indemnizația pentru creștere a copilului s-a plasat după eliminarea plafonului de 3.400 de lei pe lună la 1.404 lei pe lună (315 Euro), raporta la cele 129.226 de femei care primesc acum indemnizația și la cei 13.764 de bărbați, în condițiile în care salariul minim brut garantat în plată este la nivelul de 1.063 de lei
2. Printr-un demers omisiv de cea mai joasă speță ministrul Pîslaru nu spune cu cât s-a majorat cuantumul indemnizației medii (sau de la cât la cât). Se mărginește să arate cu degetul, în cel mai comunist stil posibil, că cineva (care a plătit până să intre în concediu post-natal, impozite lunare la suma de 41.200 de Euro, în fiecare lună), încasează acum, pentru o perioadă semnificativ mai mică decât cea de contribuție, 35.000 de Euro. La fel de comunist ca Boc care pretindea că salariile bugetarilor sunt nesimțite, și, prin reducerea lor, a trântit economia în recesiune pentru încă 2 ani.

Evident, că ministrul Pîslaru trebuie demis chiar înaintea unei anchete care să investigheze modul în care GEA a obținut contractele cu Primăria Slatina condusă de Darius Vâlcov (detalii despre valoarea contractelor GEA, regăsiți aici).

Un ministru care susține că ,,se înregistrează deja un dezechilibru în distribuirea echitabilă a resurselor bugetare alocate pentru plata ICC, iar această situaţie trebuie dezbătută public în următoarea perioadă”, este evident că nu înțelege nimic din noțiunea de echitate. Distribuirea echitabilă (definiție: ,,întemeiat pe dreptate, pe adevăr, just, drept, nepărtinitor”), reprezintă tocmai ideea ca 85% să fie acordat întemeiat pe dreptate, pe adevăr, just, drept nepărtinitor, ADICĂ PE BAZA CONTRIBUȚIIOLOR PLĂTITE ÎNAINTE DE NAȘTERE și nu întemeiat pe plafoane inventate, neadecărate, injuste, nedrepte, nepărtinitoare. Dacă cineva a plătit impozite la 41.000 de EURO pe lună înainte de naștere, ESTE ECHITABIL SĂ PRIMEASCĂ 85% din cei 41.000 de EURO, la fel ca și cel care a plătit impozite la 1000 de Euro, și nu 85% din ceea ce consideră echitabil cineva la bunăstărea căruia au contribuit contractele cu primăria condusă de Vâlcov sau care a fost parașutat în mod sinecuristic pentru a își întregi veniturile în Consiliul de Supraveghere al Fondului Român de Contragarantare.

Respectarea principiului contributivității, aceasta este un lucru echitabil, și nu faptul că domnul Pislaru, inferior competenețelor necesare pentru a fi ministru al muncii, a făcut calculele prost și constată acum că în loc de 50 de milioane de lei pe lună necesare plății de după eliminarea plafonului sunt necesare încă 20 de milioane de lei. Adică, la un PIB anual de 757,03 miliarde lei (170 de miliarde de Euro), domnul Pislaru vede o problema depasirea cu 20 de milioane de lei a estimărilor? (4,5 milioane Euro)?

Pentru 54 de milioane de Euro anul (probabil 2 studii de fezabilitate pentru autostrăzile pe care nici tehnocrații ne le fac), domnul Pislaru redefinește nedrept notiunea de echitate? Ce urmează? Să declare că salariul de 41.000 de Euro la care a plătit impozite excepția, respectiv cel/cea care obține o indemnizație de 35.000 de Euro urmare a contribuțiilor plătite, este un salariu nesimțit, care trebuie tăiat?

Domnul Pislaru, care trebuia demis încă din 5 iulie 2016, când a declarat că ,,nu știm care sunt salariile în administrație” și că ,,nu știm datele din sectorul public”, dar care face politică salarială, iar numai după o lună, pentru că a facut calcule incorecte, vrea să deturneze voința Parlamentului, mai are de ce să stea până mâine ca ministru?

Domnul Pîslaru al cărui prim obiectiv trasat de Iohannis încă de la depunerea jurământului a fost punerea în aplicare a legii privind eliminarea plafonului pentru indemnizația de creștere a copilului, mai are vreun motiv să stea măcar o secundă ministru al muncii?

Domnul Pîslaru căruia Iohannis i-a spus la învestitură că: ,,Chiar astazi am semnat un decret de promulgare pentru o lege din zona dvs., Legea pentru modificarea si completarea OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor. Personal, consider ca aceasta lege este una buna, asteptata si binevenita. Va incurajez sa gasiti in Guvern cele mai bune solutii pentru a aplica legea. Va rog sa nu tratati chestiunea intr-un mod contabil, e o lege proactiva, din zona politicilor demografice, foarte importanta pentru romani”, care tratează această lege cu dispreț pentru că a făcut calcule minicinoase, mai are vreun motiv să stea măcar o secundă ca ministru al familiei?

Domnul Pîslaru, care nu vede nici o problemă că domnul Mugur Isărescu și-a plătit indemnizație de pensionare fără să se pensioneze și prin aceste acte este susceptibilă manipularea în sus a pensiei viitorului fost Guvernator, tace în privința Guvernatorului și ne vorbește despre lipsă de echitate atunci când e vorba despre respectarea cu strictețe a principiului contributivității în acordarea indemnizațiilor de creștere a copilului?

Este evident pentru mine, din cele de mai sus, că domnul Pîslaru este un eșec tehnocrat (face politică salarială dar nu știe care sunt salariile în sectorul public, calculele pe care și-a fundamentat bugetul privind indemnizația pentru creșterea copilului sunt eronate după prima lună de aplicare, etc). Pentru domnul Pîslaru, cu un buget de peste 33 de miliarde de lei, este o problemă de modificare a voinței Parlamentului și de ,,dezbatere publică” un derapaj de 0,6% din acest buget, în fapt insignifiant raportat la alte cheltuieli inutile ale guvernului tehnocrat, incapabil să absoarbă fonduri europene.

Dacă guvernul tehnocrat ar fi fost capabil să absoarbă fonduri europene în primele 7 luni ale anului măcar la nivelul anului trecut (în ianuarie-iulie 2016 guvernul tehnocrat a absorbit doar 534 de milioane de lei comparativ cu 5,26 miliarde de lei anul trecut, respectiv un minus de 4 miliarde 729 milioane lei), domnului Pîslaru și tehnocraților nu ar fi fost în postura să considere inechitabilă o măsură echitabilă și să li se pară un dezechilibru un minus de estimare de 240 de milioane de lei – de 20 de ori mai putin decât suma pe care tehnocrații au ratat să o absoarbă față de perioada similară de anul trecut).

În fapt, Pislaru, obișnuit mai degrabă cu obținerea de sume prin contracte cu primăria lui Vîlcov, arată, primitiv și semi-analfabet, problema reală a guvernării tehnocrate.

Ea nu este imposibilitatea găsirii celor 240 de milioane de lei la nivel anual (54 de milioane de Euro sau 4,5 milioane Euro pe lună). Problema reală este criza bugetară spre care ne-a îndreptat Guvernul tehnocrat, despre care am avertizat direct și fără perdea la o săptămână după numirea lui Pislaru, atunci când spuneam că:

Asa cum anticipam, incompetenta tehnocratilor se transforma in frustrare. Urmeaza faza de disperare (ca si la guvernul Boc) si indreptarea catre criza bugetara. Astazi, ministrul fondurilor europene a demisionat.

Tehnocratii rateaza obiectiv dupa obiectiv: dupa ce au ratat crerea unui buget realist (despre propriul proiect de buget Dacian Ciolos spunea ca ,,garanteaza”), dupa s-a devoalat jocul de glezne facut in privinta legii unitare a salarizarii, dupa ce s-a dovedit ca Ministerul Fondurilor Europene intarzie nepermis elaborarea ghidurilor de finantare cu efecte nepermise in economia (incapacitarea agentilor economici prin punerea lor in situatia de a nu putea accesa fonduri europene), dupa ce s-a vazut incapacitatea Ministerul Sanatatii de a ne spune ce s-a intamplat cu copii din Arges, consider ca am ajuns in etapa de frustrare a tehnocratilor.

Lui Ciolos nu îi iese nimic, și atunci este normal să se preocupe, si aici fără succes, de Eurovision sau de Opera Romana, în timp ce arogant îi transmite Parlamentului (uitând că este executiv) că ,,nu negociază” în privința indemnizațiilor de maternitate. Au trecut 5 luni (aproape jumatate din mandatul tehnocratilor). In loc de performante, avem demisii. Alti oameni adusi la post preiau steagul de la predecesorii lor, pentru a înșela vigilenta publica. Asa cum am spus la preluarea mandatelor de catre tehnocrati, economic vorbind, traseul pe care il imprima acestia este acelasi ca si al guvernului Boc: incompetenta, indiferenta, iresponsabilitate. Etapele sunt: optimism iresponsabil, frustrari, masuri disperate, afectarea economiei in acealasi mod in care o atitudine similara, a lui Boc, a condus Romania la cea mai dura recesiune din Uniunea Europeana, prelungita de masuri de austeritate draconice si mai ample decat ar fi fost necesar (daca ar fi fost necesar).

Tehnic vorbind, Pislaru se dovedeste prin aceasta ultima actiune, prin care redefinește la nivel international notiunea de ,,echitate” (echitate e ceea ce consideră el și nu ceea ce este intemeiat pe dreptate, adevar, just, drept), undeva între Ioan Nelu Botiș și Gheorghe Pogea. Și îi conferă, pe bună dreptate, premierului Dacian Cioloș alura de noul Emil Boc. In timp ce Ciolos merge la Munchen cu cursa de linie (Boc dădea cu lopata la zăpadă), alde Pislaru schimbă politicile economice ale Parlamentului ca Ioan Nelu Botiș. Și deavoalează prin propria incompetență de a solicita/găsi cele 20 de milioane de lei pe lună (care mâine pot fi mai puține), criza bugetară despre care am avertizat, fără perdea, și spuneam că se va declanșa la nivelul lunilor iulie-august. Rezultatele pe luna august, care îl fac pe Pislaru să se comperte disperat, arată că în România s-a declanșat criza bugetară. Spuneam asta foarte clar, cu termene, și în luna mai 2016, respectiv:

In mod clar aceasta dinamica imi arata ca in lunile iulie-august 2016, vom intra intr-o criza bugetara, in care deficitul bugetar va fi mult mai mare decat cel estimate, necesarul de imprumuturi bugetare semnificativ mai mare, costurile cu dobanzile mai mari si in final, exista riscul aproape cert al unor masuri economice ad-hoc, ca in 2010, care vor pune presiune pe economie si ne vor dauna. Ne indreptam, ca si in 2007-2008, spre propria criza: de aceasta data una bugetara, spre desosebire de 2008 cand Romania a intrat in propria criza de balanta de plati, independent de criza economica mondiala”

Categorii:Stiri

Etichete:ciolos, criza bugetara, demisie, indemnizatie cresterea copilului, indemnizatie mame, isarescu, pensie, Pislaru, tehnocrati