Un conflict fabricat. Aceasta este opinia mea despre scandalul creat de pe bicicletă de Klaus Iohannis – ,,medierea” între BNR și Guvern. Astăzi s-a devoalat și scopul: cum să îi cerem lui Dăncilă demisia? Exact așa. Citind acest articol în continuare o să aveți indicii și de ce a fost nevoit Klaus Iohannis să fabrice acest conflict pentru a pune presiune pe Dăncilă să plece.
Economic, conflictul este ,,fabricat”.
Nu există un conflict BNR-Guvern PSD. Vorbim în fapt despre o complicitate între politicile nocive duse de guvern, favorizate și impulsionate de BNR. Politici care au avut ca rezultate deficite bugetare mari și în creștere, inflație sporită, creșterea costurilor de finanțare. depreciere de curs.
Politicile fiscale harcea-parcea alea guvernului sunt cele vinovate, originar, pentru abundența de lei din piață. Dar această abundență a fost sporită de BNR care a turnat gaz peste foc prin relaxarea politicii monetare. Așadar, prin propria politică, BNR a încurajat inflația originată de guvern. La început a incurajat-o și pe urmă a ignorat-o.
În mod evident, în România, un Consiliu de Administrație care are în componență persoane numite politic nu este în mod real independentă. Ar putea fi dacă ar uita în secunda doi cine i-a promovat pentru a ajunge la salarii și venituri lunare în Euro, cu patru zerouri. Dar nu uită și voi demonstra acest lucru, faptic, în continuare.
Un Consiliu de Administrație al unei Bănci Centrale este la fel de independent ca tăria unui lanț. Tăria lanțului este la fel de puternică precum tăria celei mai slabe verigi din lanț. Iar Consiliul de Administrație BNR are verigi tari, dar și slabe. ,,Sursă” și ,,independent” reprezintă un oximoron și de aceea plasez categoric ,,sursele” ca fiind verigi slabe ale lanțului, cât de academicieni or fi ei.
Banca Națională a României este responsabilă de politica monetară. Iar ceea ce afirm eu, în contradicție totală cu PSD (care susține că BNR nu trebuia să majoreze dobânda și să o lasă mică) este că BNR a greșit fundamental, dar a greșit altfel decât pot înțelege cei de la PSD.
Ceea ce afirm eu, ca eroare de politică monetară ca Consiliului de Administrație BNR este că acest Consiliu numit politic a acționat, cu inteție, prea puțin și prea târziu (nu a majorat dobânzile când trebuia și cât trebuia), ba mai mult a favorziat politicile fiscale discutabil volatile ale PSD (au fost în același sens) dar categoric descreierate din punct de vedere economic. De ce a făcut BNR așa? Nu mă pot gândi decât că și-a ales, ”independent”, această opțiune astfel încât să nu supere majoritatea politică (PSD) care a numit-o.
În acest context pare ,,clinică” acuzația de astăzi a lui Iohannis că ,,PSD” vrea să pună mâna pe BNR. Să o ia de la cine în condițiile în care ,,PSD” a pus mâna pe BNR încă din 2014 când a numit prin Parlament Consiliul de Administrație. Dacă spunea Iohannis că PSD vrea să pună mâna pe ceva ce au în mână aceia care controlează ,,sursele” poate îi dădeam dreptate. Dar nu îi dădeam, pentru că PSD nu vrea în mod real să ia din mâna șefilor surselor pe unii pe alții.
Este independent Consiliul de Administrație BNR? Hai să luăm doar 3 nume:
Liviu Voinea. Actual viceguvernator BNR. Numit politic de PSD ca viceguvernator și prezentat ca un soi de star al politicii monetare, ceea ce categoric nu e.
Voinea a fost extras din conducerea ministerului Bugetului, pentru că ,,l-a rugat” pe Victor Ponta să îl facă viceguvernator. Asta dupa ce anterior, ca ministru politic, a semnat în 27 noiembrie 2013 în calitate de ministru delegat pentru buget, Hotărârea 943 – cunoscută ca Hotărârea BELINA – caz investigat de DNA. Iar înainte de asta, Voinea a fost membru în conducerea EXIBANK, condusă de Ionuț Costea – cel cercetat acum pentru o șpagă de 4,5 milioane de Euro. În episodul II al subiectului Șpaga de la CFR veți vedea cine venea să ceară bani de la acest Consiliu de Administrație. Chiar și ca viceguvernator, Liviu Voinea a fost propunerea lui Liviu Dragnea de premier după demisia lui Ponta. Deci cât de independent politic este Liviu Voinea?
Daniel Dăianu. Păi domnul Dăianu, fost partener în GEA Strategy&Consulting cu Liviu Voinea, nu a fost consilierul domnului Victor Ponta, Premier și Președinte PSD? Iar despre afacerile GEA Strategy&Consulting cu primăria condusă de Darius Vâlcov ați putut citi încă din 4 iunie 2015, în exclusivitate, aici, pe blog:
,,Nu mai vreau ca Romania să participe la banchetul Europei din poziția de chelner” (Valcov, februarie 2015). Cu cine a mai semnat contracte Valcov.
Dar poate că Iohannis s-a referit la ,,sursa” Manole atunci când se referea la independența BNR.
Despre sursă: Isărescu a supraviețuit la 23 de guverne până în prezent ceea ce în opinia mea nu arată independența fostei surse a securității Manole, ci pur și simplu faptul că i-a servit pe toți. A fost complice în calitate de conducător de politică monetară la toate trăznăile guvernamentale, după care a data vina pe ei, servindu-ne post-factum lecții de înțelepciune. Acest lucru i-a asigurat intrarea în cartea recordurilor.
Revin la chestiuni economice și anume la complicitatea acestei conduceri BNR cu politica fiscală iresponsabilă a PSD pe care eu am indicat-o încă din mai 2015, de la primele semne. Când guvernul cu Ponta prim-ministru derapa fiscal grav, conducerea BNR efectiv A CAUȚIONAT aceste derapaje și le-a făcut mai mari.
Când PONTA a anunțat în 2015, defazat și iresponsabil, reducerea TVA de la 24% la 19% (și nu numai), BNR, în loc să acționeze față de anticipațiile inflaționiste pe termen mediu și lung, să renunțe la miopie și să vadă ce se va întâmpla după reducerea statistică a prețurilor (generată de TVA) dar stimulată de majorariile salariilor și reducerile de impozite, și pe cale de consecință, să crească rata de dobândă – ce a făcut BNR?
A făcut pe dos.
Atunci, în mai 2015, BNR a implementat, inexplicabil, cel mai puternic SET de relaxare a politicii monetare, vreodată: a scăzut dobânda cheie, a scăzut și dobânda penalizatoare (încurajând băncile să dea împrumuturi oricât și să supra-încălzeazăcă economia și încurajând deficitul de cont curent). A găsit și înțelepciunea de a mai pus niște gaz pe favorizarea creșterii creditării (în condiții de relaxare fiscală) prin reducerea rezervelor minime obligatorii.
Se întâmpla asta în 6 mai 2015, și merită să recitiți integral articolul de atunci în care am semnalat SURPRIZA și mai ales, am anticipat efectele. Am fost primul care am vorbit despre reaprinderea presiunilor inflaționiste (când reprezentații BNR o ardeau pe la televizor pe contrasens, spunând că trebuie să ne temem de deflație). Articolul din 6 mai 2015, aici:
Supriza mare la BNR: megarelaxare de politica monetara. BNR reduce și dobânda, scade și rezervele minime obligatorii
Era atunci BNR independentă politic? Ha Ha Ha!
Era la mai puțin de un an după ce, cu anticipație față de expirarea mandatului și tocmai pentru a preveni ,,suprize” (dacă majoritatea parlamentară nu ar fi dat Președintele – ceea ce s-a și întâmplat). Față de gafeorul și hoțul de cuvinte Ponta a fost preferat de majoritatea votanților un fel de escroc imobiliar care a dobândit proprietăți prin acte false (extrasul din decizia judecătorească prin care Iohannis a pierdut casa în găsiți AICI)
Deci, actuala conducere BNR a fost numită, POLITIC, de PSD. Nu numai că a fost numită politic, DAR I-A FĂCUT ȘI POLITICA, probabil în scopul ca Ponta să câștige alegerile. Nu le-a ieșit.
Eu scriam însă atunci, în 6 mai 2015, încercând să anticipez câteva argumente cât de cât rezonabile pentru decizia pe contrasens luată de BNR, care mergea cu viteză pe sens interzis:
,,Din punctul meu de vedere, toate aceste argumente erau valide în cazul în care nu exista aventura fiscala guvernamentala, prin modificarea codului fiscal. Cum însă această aventură există, în opinia mea, asistăm la o politică prin care BNR pune gaz peste foc, punând peste banii din piata pe care i-ar lasa guvernul, și mai multi bani. Practic, leul are motive să băltească suplimentar în piață. Iar balta de lei, nu conduce în final decât la depreciere de curs.”
Iar deprecierea de curs conduce la inflație. În ziua dinaintea deciziei, un Euro era 4,4279.
Nu a mai coborât niciodată sub acest nivel stabilit în momentul în care BNR turna cisterne de gaz peste foc.
Astăzi Euro este 4,6490. +5%.
Inflația este cea mai mare din Uniunea Europeană (5%).
Megaraleaxarea de politică monetară făcută de BNR exact când nu trebuia a condus și la supra-amplificarea creditării în lei, majorând expunerea celor care se împrumtau atunci față de momentul când dobânzile urmau să crească ( și urmau să crească în urma creșterii anticipațiilor inflaționiste). Ei plătesc acum sute de lei în plus rate față de în urmă cu 8 luni.
Eu sunt cei care au fost stimulați de BNR să se împrumute mai mult, într-o perioadă în care politica fiscală dădea flash-uri de pe arătură.
Mega-relaxarea de atunci, din mai 2015 și întârzierea de a întări politica monetară în urma manifestărilor suplimentare că politica fiscală o ia razna de tot, a contribuit și la creșterea creditului în economie.
Este suficient să vedeți că într-un singur an (aprilie 2017-martie 2018), creditul neguvernamental în lei s-a majorat cu 15%, iar populația s-a împrumutat, în lei, cu +23%. Dublu față de dinamica de majorare a salariului mediu pe economie (+11,2%). Asta este efectul gazului peste foc pus de BNR.
Concluziv, BNR a acționat prea târziu și prea puțin pentru a întări politica monetară.
Abia în 9 ianuarie 2018 (marcând 32 de luni în care politica monetară a fost pe contrasens) conducerea ,,indepedentă” a BNR crește timid rata de dobândă de la 1,75% (nivelul la care o scăzuse în mai 2015), până la 2%.
Și apoi, în 7 februarie 2018, cu încă 2,25%. Prea târziu și prea puțin, pentru că timp de 32 de luni cauționase și încurajase politica fiscală NEBUNĂ.
Isărescu a ținut în mod expres să își manifesta lipsa de independență față de cei care l-au reales guvernator. La un an de la acea decizie, în 7 aprilie 2016, marca cu limba, prin vorbe:
,,Am remarcat pentru prima oară în România un risc sistemic sever. Cel legislativ”. Evident, bătând câmpii, pentru că nu se referea la politica fiscală iresponsabilă pe care o încurajase permanent prin decizii ,,independente” de politică monetară, în ultimele 12 luni. Și totuși, la ce se referea?
,,BNR identifică pentru prima oară un risc sistemic sever. În ultimele şase luni s-au intensificat iniţiativele legislative care îşi propun să reglementeze domeniul financiar-bancar prin intervenţia retroactivă în contractele încheiate între bănci şi clienţi. Legea privind darea în plată este cea mai cunoscută iniţiativă de acest gen”.
Evident că Isărescu a bătut câmpii cu legea dării în plată, care a fost adoptată și care a impus băncilor să își selecteze riguros clientela în dauna celor alde Virgil Măgureanu care atunci când nu mai putea rambursa credite, îl sunau pe Mugur Isărescu să pună o vorbă.
În dauna alde Elena Udrea, Truică, beneficiarilor operațiunii ,,Silver Mountain” printr-o bancă ,,supravegheată” de Isărescu și pusă magistral sub reflectoare de judecătoarea Camelia Bogdan (acesta este și motivul real pentru care eu opinez că a fost exclusă din magistratură, de două ori).
Revenind, după primul an de complicitate, Isărescu marchează din nou:
În 22 mai 2017, Isărescu declara ,,niciodată în 27 de ani nu am văzut o situație macro-economică mai bună”, neindicând ca riscuri politica fiscală iresponsabilă pe care o cauționa deja de 2 ani (probabil prețul realegerii anticipate ca guvernator și permiterii încasării bonusului de pensie fără să iasă la pensie).
Practic mai lua o scamă de pe umărul guvernului și își arata, profund, neînțelegea economiei în contextul politicii fiscale laxe: ,,Economisirile din România sunt mai mari decât creditele date de bănci, în România. Aveţi exces de lichiditate şi stabilitatea cursului. Mare lucru! Dobânzile sunt scăzute. Nu se mai poate spune că avem un credit scump şi cu toate acestea creditul nu zburdă.” Cu alte cuvinte: haideți fraților, gaz peste foc!
Isărescu vedea excesul de lichiditate, dar nu îl steriliza. Iar excesul de lichiditate conduce la inflație. Practic Isărescu și-a adus pentru o perioadă de 32 luni aportul la dezechilibrele de acum, din aprilie 2018, în plus și încurajând băncile să dea credite pentru a încasa dobânzi mult mai mari în viitorul foarte apropiat. O atitudine deliberată.
Abia prin august 2017 a devenit evident și pentru Isărescu Mugur că economia construiește DE ANI BUNI propria criză (la fel ca sub privirea sa îngăduitoare din 2004-2008).
Cursul a fost supus unor puternice presiuni de depreciere, BNR cheltuind aiurea în septembrie-octombrie 2017 în jur de 2 miliarde de Euro (ca și în toamna lui 2008 când a făcut ,,cadou” un miliard de Euro) pentru a apăra un nivel de curs care nu putea fi apărat, întrucât piața îl ducea, tot acolo. 4,6 lei pentru un Euro. BNR a ars 2 miliarde din rezervă, iar cursul TOT s-a dus peste 4,6, însă un pic mai târziu. Cine a câștigat? Spre exemplu băncile care au vândut lei (cumpărând Euro) băncii naționale la cursul de 4,55 și l-au vândut peste câteva săptmâni, BNR-ului de la care îi cumpărase, la 4,65. Tare, nu-i așa? Ca în 2008.
La tot ceea ce am scris mai sus mă refer atunci când afirm în spațiul public și argumentez că, în realitate, nu a existat și nu există un conflict între BNR și Guvern, acesta fiind fals. Fotbalistic, când guvernul bătea penalty și striga în gura mare ,,dau în stânga” (și dădea), Isărescu sărea în dreapta.
Sfârșitul complicității politică fiscală iresponsabilă – politică monetară pe contrasens a fost ca de fiecare dată în ultimii 28 de ani: când situația devine nasoală, Isărescu face note că alții sunt de vină (domnia sa fiind complice). Așa a supraviețuit până astăzi ca guvernator BNR. Am scris în noiemnbrie 2015:
Un articol interesant despre cele 19 guverne ale lui Mugur Isarescu, Ioana Petrescu si chiar despre mai multi.
Între timp, Isărescu a mai adăugat încă 4 guverne (Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă), ajungând la un total de 23. Astăzi forțează supraviețuirea prin complicitatea la un pseudo-conflict (în fapt încearcarea de a își ascunde complicitatea conspirativă) și vrea ca la măcar 24 de guverne, prin plecarea lui Dăncilă, să supraviețuiască, bătundu-și propriul record mondial.
Dacă domnul Klaus Iohannis ar înțelege economie, ar putea să vadă această complicitate și atitudinea peste veacuri a lui Mugur Iăsrescu. Dar domnia sa nu înțelege, sau ca să îl citez, înțelege legile economiei la fel ca Banca Națională (se flatează totuși).
În mod evident nu e exista un conflict între BNR și Guvern ci este finalul unei complictăți păguboase între BNR și Guverne, în scopul de a da vina exclusiv pe guvern. Iar ,,conflictul” este folosit, așa cum vedem astăzi, pentru un scop ,,mai mare”. În baza lui, Iohannis cere demisia lui Dăncilă. Scopul a fost devoalat, dar, interesant, discursul lui Klaus Iohannis a fost chiar și mai grăitor decât scopul.
Este evident că, lipsită de performanță și cultură economică, Dăncilă a excelat într-un singur lucru: nu a adăugat prostii economice noi peste cele vechi, fiind ocupată în aceste 3 luni să corecteze primitiv prostiile predecesorilor săi.
Numirea alde Mișa la ANAF îmi arată că faptele nu i-au stat acolo unde i-au fost vorbele (așa pocite cum sunt) – mă refer la ,,primul guvern fără avizul SRI” (de SIE a zis ceva?), întrucât Mișa fusese avizat anterior, ca și ministru al finanțelor, de SRI și reciclat ca Președinte al ANAF.
Dar sub mandatul lui Dăncilă s-au întâmplat totuși 5 lucruri esențiale pentru așezarea pe baze economice mai solide a economiei în viitor (asta nu înseamnă că economia nu se va mai degrada fundamental în continuare, ci din contră, întrucât există rezistență fantastică, cererea de demisie a lui Klaus de astăzi arătând, în opinia mea, până unde poate ajunge această rezistență). 5 lucruri:
- o bună parte dintre cei din vecinătatea SRI a fost cam făcută vânt;
- ministrul Justiției a demarat procedurile de revocare a Laurei Kovesi (responsabilă ca manager de clasarea Microsoft);
- Dăncilă a semnat cererea ministrului justiției pentru sesizare a Curții Constituționale în privința inacțiunii lui Klaus Iohannis de a da curs cererii de revocare;
- cel mai important, au început să fie aflate și desecretizate protocoalele ticăloase încheiete de SRI cu Parchetul, cu Înalta Curte de Casație și Justiție (Curțile de Apel, etc), cu Inspecția Judiciară;
- Stratul de protecția mafiotă s-a mai subțiat, dovadă fiind faptul că, în opinia mea, cazul mitei în cel mai mare contract de achiziție publică (contractul de un miliard de la CFR – voi publica în curând episodul II), anti-corupția, simulată în principal atunci când era pe punctul de ajunge la oameni cu legături directe cu nucleul mafiot (cum s-a înâmplat în simularea Microsoft), este investigat.
Sunt suficiente motive pentru ca domnul Klaus Iohannis care ,,când primim o informare o citim și ne considerăm informați”, să acționeze în scopul și cu mijloacele celor care au dovedit capacitatea de a îl dirija și să inventeze un conflict în urma căruia să ceară demisia lui Dăncilă.
În opinia mea domnul Iohannis nu cere demisia Vioricăi Dăncilă ci cere ,,demisia” celor 5 lucururi pe care le detaliez în acest articol făcute într-un termen scurt nu de Dăncilă ci sub umbrela Dăncilă. Iar scopul lui Iohannis este de a mai cumpăra timp. Deși Iohnanis știe că tocmai timp nu mai are. Iohannis ar fi trebuit să înțelegea deja că a eșuat în a înțelege ceea ce discutabil este a treia lege a fizicii: pentru a te mișca înainte, trebuie să lași ceva înapoi. Și pentru că a eșuat, chiar Iohannis subiectul de lege și va fi cel ,,left behind”. E foarte intresant CUM cere Iohannis demisia Vioricăi Dăncilă.
Cum cere Iohannis demisia Vioricăi Dăncilă?
Aici e interesant. Domnul Iohannis concluzionează:
- ,,Doamna Dăncilă nu face față poziției de premier”
- ,,Doamna Dăncilă transformă guvernul într-o vulnerabilitate pentru România”.
Parcă am mai văzut undeva argumentele astea… și îmi aduc imediat și unde. Dar precizez că dacă domnul Iohannis ar fi concluzionat spunând că doamna Dăncilă nu are nicio calitate pentru a fi premier, parcă l-aș fi crezut (deși, în opinia, condiția de neșantajabilitate nu intră în criteriile lui Iohannis). Dar dânsul a spus-o cu alte vorbe. Cu vorbele altuia, care, în urmă cu peste 30 de ani, scria despre o colegă:
- ,,Își arogă drepturi și sarcini care o depășesc ceea ce deranjează colegii și mai ales colegele cu un stat mai mare de serviciu”;
- ,,Singurătatea în casă și lipsa preocupărilor casnice o împing spre dorința de a se etala exagerat la servici”;
- ,,Are răbufniri destul de dese de nemulțumire”
Așa scria sursa MANOLE, cunoscut și ca academician Mugur Isărescu, despre o colegă, în notele informative către Securitate.
Cuvintele lui Iohannis, după întâlnirea cu Manole din urmă cu 2 zile, par în același sens. Tot cuvintele de astăzi ale lui Iohannis arată ceea ce spun de la începutul săptămânii: că vorbim despre un simulacru de mediere BNR-GUVERN, cu rezultatul pre-anunțat. Uite ce a zis azi Iohannis, constatând că Dăncilă nu a venit: ,,Ar fi trebuit să am o întâlnire la ora 11.00 cu doamna Dăncilă. Acea întâlnire nu s-a mai ţinut, dar asta n-are nicio importanţă şi nu schimbă cu nimic lucrurile pe care am intenţionat să le comunic astăzi românilor. Întâlnirea urma să aibă ca tema centrală conflictul intre guvern şi PSD, BNR pe cealaltă”.
Deci Iohannis o chema public pe Dăncilă, la fake-consultări, doar ca să facă publică o scenetă savuroasă privind retragerea încrederii, care ar fi ieșit mai puțin savuroasă decât când Băsescu i-a făcut pe Ponta și Ioana Petrescu să arate exact așa cum sunt: ,,MTO???? MTO?????”.
Eu cred că a greșit doamna Dăncilă că nu s-a dus. Trebuia să se ducă la întâlnire, și trebuia să îl cheme și pe Isărescu astăzi, încă o dată .Pentru a fi o adevărată mediere. Și trebuia să înceapă ea, spunând: ,,Văd în sală doi elefanți. Lui unui îî zice Manole. Dumneavoastră cum să vă zic, domnule Iohannis?”.
Pentru că în fapt, degraderea situației economice a României este rezultatul complicității dintre BNR (politica monetară impusă de conducerea sa numită politic) și o sumă de guverne, IRESPONSABILE.
Later edit: am schimbat puțin formulările din text (ora 18.00), nealterând deloc conținutul, tocmai pentru a fi mai clar, în urma unei semnalări din partea cititorilor.
Categorii:Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
Lasă un răspuns