Astăzi mă inspiră foarte multe lucruri și îmi folosesc inspirația, în interes public. Dar nu  această inspirație v-o devoalez azi. Ci o altă, care îmi vine din emisiunea de ieri de la Digi24, a lui Dragos Pătraru în care abordează în final, într-un mod legitim, știrea acuzației de spălăre de bani de către a fostului și actualului management al RCS-RDS (proprietarul Digi) dar mai ales își exprimă în interes public mirarea față de ,,tăcerea postului” în acest scandal.

Recunosc, nu m-a mirat la Dragoș această atitudine, care îl caracterizează de când l-am cunoscut (cred că în anul 2008 sau 2009 când eram invitat de către Centrul pentru Jurnalism Independent pentru a susține în țară un curs de jurnalism economic pentru jurnaliști locali). Iubesc astfel de întâlniri în principal pentru că la nivel local găsești jurnaliști excepționali (Dragos fiind localizat atunci în Ploiești, era oarecum jurnalist la nivel central dar cunoaștea al naibii de bine ce se întâmpla la nivel local).

Deși eu eram cel care trebuia să ,,îi învăț” pe colegii jurnaliști cum să ,,intervievezi cifrele”, de la astfel de întâlniri și eu plecam întotdeauna cu multe unghiuri de vedere, prezentate de cursanți. Deși au trecut 8-9 ani de atunci îmi aminte cazul prezentat de Dragoș – cred ca al regiei de transport din Ploiești care, ar fi fost pe profit în anul anterior dacă nu și-ar fi dat bonusuri managerii de 100.000 de lei. Acordându-și bonsuri pentru obținerea de profit, și prin plata lor, în fapt, regia trece de pe profit pe pierdere.

Știindu-l așa pe Dragoș, nu m-a mirat intervenția lui de ieri de la Starea Nației, despre care am aflat astăzi, devenind virală.

M-am simțit inspirat totodată de o propoziție din articolul de astăzi al lui Cătălin Tolontan. Nu de ,,să ne trăiți” cu care începe și se termină articolul, ci de următoarea propoziție:

,,Când apar momente dificile, ”campionii obiectivității” sunt mult sub Realitatea TV din ziua primei încătușări a lui Sorin Ovidiu Vântu. Pentru cine nu-și aduce aminte, atunci Realitatea a tratat pe larg condamnarea propriului patron.”, spune Cătălin Tolontan.

Aducându-mi aminte că la acel moment lucram cu trustul Realitatea (realizam cea mai bună emisiune economică din România, The Money Show, emisiune care a și fost premiată în 2010 de APTR ca fiind cea mai bună emisiune economică), mi-am adus aminte că am scris atunci, în septembrie 2010, un articol: ,,Cum arăta economia României cu 5 minute înainte de arestarea lui Vîntu”

Pentru cei care mai cred în basmele lui Manole și ale lui Traian că în România criza nu putea fi anticipată sau în basmele lor subsecvente că măsurile de austeritate au fost în măsură să stabilizeze economia (în fapt, au prelungit recesiunea, cu pierderi suplimentare care le-am estimat la circa 100 de miliarde de Euro), vă invit să recitiți integral articolul din 15 septembrie 2010:

Cum arăta economia României cu 5 minute înainte de arestarea lui Vîntu

Pentru cei de mai sus dar și pentru cei care nu cred spusele lui Tolontan (trustul Realitatea nu a ignorat știrea arestării lui Vîntu, așa cum face Digi24), vă invit să citiți, în extras din articolul din 15 septembrie 2010, componenta care arată cum  am tratat eu arestarea lui Vîntu, ca jurnalist, și mai ales să observați citind întrebările pe care le adresam atunci, că abia acum, după 7 ani, primesc răspuns la întrebările de atunci:

,,Joi, 9 septembrie 2010. Ora 13.50. Sună telefonul. Răspund – un prieten mă întreabă:  Tu te uiţi la televizor? Zic : nu, lucrez. Băăiiii! Deschide televizorul – L-au luat aştia pe Vîntu, fac percheziţii, e nebunie…. Ceea ce a urmat ştiţi şi dumneavoatră. Vîntu a fost reţinut la ora 12.40, iar în aceeaşi noapte, i s-a dat mandat de arestare pentru 29 de zile.

Motivul? Favorizarea infractorului. Nu sunt jurist, dar nu pot decât să râd când văd o astfel de motivaţie. Poate că Sorin Ovidiu Vîntu o fi vinovat pentru aşa ceva. Nu ştiu. Dar, instanţa va decide asta. Nici eu, nici dumneavoastră. Doar instanţa atunci când va fi judecat fondul, apelul şi eventual recursul. Până atunci, Sorin Ovidiu Vîntu are prezumţia de nevinovăţie. Indiferent de cât conţinut de stenograme s-ar scurge prin emisari plătiţi, către presă. Ca om care îl cunosc, sunt convins că Sorin Ovidiu Vîntu nu ar fugi în nici un caz din ţară – deci reţinerea şi arestarea îmi par absolut fără rost. Sau să fie motivaţia – tot ceea ce va urma? Pâine şi circ? Nu prea, pentru că pâinea va cam lipsi în perioada următoare. Iar circul nu ţine de foame. Şi aţi putut vedea ceva mai sus 14 motive pentru care recesiunea se adânceşte.

Mă interesează foarte mult ce se întîmplă cu Sorin Ovidiu Vîntu. Lucrez cu The Money Channel, postul economic al trustului deţinut de Vîntu. Ceea ce se întâmplă cu SOV mă afectează în relaţiile cu terţii. De la relaţia cu banca până la orice proiect. Ca percepţie şi direct. Şi de aceea, pot să îmi pun întrebări şi să adresez aceste întrebări atât diverselor parchete, diverşilor procurori, diverselor instanţe. Iată întrebările mele :

a) Din 1989 şi până acum, câte cazuri de favorizare a infractorului au fost instrumentate?

b) Dintre toate cazurile de la punctul a), câte au presupus reţinerea presupusului făptuitor?

c) Dintre toate cazurile de la punctul b), câte au presupus implicarea SRI?

d) Dintre toate cazurile de la punctul c), câte au presupus ascultare de telefoane?

e) Dintre toate cazurile de la punctul d), câte au presupus scurgeri de informaţii în presă?

f) Dintre toate cazurile de la punctul e), câte au presupus şi alte ascultări de telefoane, a celor care au vorbit cu aceia care rezultă de la punctul d)?

Aştept cu interes răspunsurile la întrebările de mai sus de la Ministerul Justiţiei, Parchetul General, instanţe. Mă vor ajuta enorm. Presimt că va fi un răspuns extrem de scurt. Cu dedicaţie.

 A…. şi o rugăminte personală, către SRI. Dacă tot i-aţi ascultat pe toţi cei care au vorbit cu Vîntu la telefon, îmi faceţi un serviciu? În toamna anului trecut, susţineam că autorităţile nu au habar de previziune economică, nu ştiu ce ne aşteaptă, şi induc în eroare tot – de la mediul economic până la ultimul cetăţean prin prognozele şi bugetele lor minicinoase. În toamna trecută, după o emisiune la Realitatea TV, la miezul nopţii, am primit un telefon, de la un ministru de finanţe cu mustaţă care m-a înjurat şi mi-a repetat că „eşti un gunoi!”. Mă ajutaţi cu înregistrarea respectivă? Respectivul domn, care s-a înşelat amarnic şi a fost reprezentatul unui guvern care a iniţiat şi favorizat miniciuna ca politică guvernamentală şi înşelătoria ca modalitate de comunicare către populaţie, este, pe foamea asta, prin Consilii de Administraţie la Stat. La CEC – o funcţie bine plătită din bani publici. A fost şi la Fondul Proprietatea. Un ministru dezastruos din punct de vedere economic, al performanţelor, ameninţă jurnalişti şi, cu ştiinţa SRI, asta nu împiedică menţinerea într-un sistem public bine plătit, dar incompetent. Vă ajut domnilor – individul seamană exact cu Pogea. Gheorghe Pogea, al cărui nume am spus că nu îl mai pronunţ. Dar pentru a vă ajuta, l-am scris. Sper să nu îmi răspundeţi cu „hai mă, lasaţi-mă în pace”. Raspunsul asta a fost deja dat.”

Revenind în actualitate, azi, 23 mai 2017, după 7 ani.

SRI nu m-a ascultat. Sau chiar dacă m-a ascultat, a făcut-o fără să îmi asculte rugămintea personală: nu mi-a dat înregistrarea în care Gheorghe Pogea (cercetat penal acum în dosarul Rompetrol II) îmi spunea ,,ești un gunoi”. Îmi mențin totuși rugămintea, pentru arhiva personală, în cazul în care SRI mă ascultă acum, în speranța că înregistrarea nu se află în arhiva SIPA, sau chiar dacă se află, sunt convins că nu va fi topită. Am convingerea că Tudorel Toader, ministrul justiției, nu poate lua o decizie de topire ci singura rațional posibilă, de desecretizare.

Printr-o a șaptea întrebare, pe care nu am adresat-o în urmă cu 7 ani pentru că nu aveam de unde să știu, primesc însă în 2017 răspunsul la toate celelalte 6.

Și nu de la Parchet, ci de la Dan Andronic. Auto-dezvăluirea ziselor lui Dan Andronic din participarea (în calitate de invitat) la celula de criză din decembrie 2009, la întrebarea care susține că i-a fost adresată: ,,Cum rezolvăm cu Realitatea” și la care ar fi răspuns în urma consultării, angelic, prin : ,,Rezolvați cu Vîntu și ați rezolvat cu Realitatea” e de natură să îmi dea răspunsurile la cele 6 întrebări, astfel: puține spre deloc, zero, zero, zero, zero, zero”. Sau 1 . Răspunsul era oricum la acel moment prezentat în sistem binar: zero sau unu.Și cred că răspunsurile astea sunt valabile și acum, având în vedere că, în cazul fostului și actualului management al Digi24 îmi arată că, macar la întrebările e) și f) dublele standarde față de atunci și acum se traduc prin răspunsuri complexe. Și concrete.

Repet întrebările cu tot cu răspunsuri:

e) Dintre toate cazurile de la punctul d), câte au presupus scurgeri de informaţii în presă? În cazul RCS-RDS, nicio scurgere în presă! Nici măcar pentru susținerea punctului de vedere de către Digi24.

f) Dintre toate cazurile de la punctul e), câte au presupus şi alte ascultări de telefoane, a celor care au vorbit cu aceia care rezultă de la punctul d)?

Răspunsul la această întrebare îmi este imposibil să îl dau pentru simplul motiv că, în acest caz al RCS-RDS, răspunsul corelativ cu primele 4 întrebări ar fi impus, în interes public, având în vedere că Parchetul avea informații concrete despre spălarea de bani făcută de fostul și actualul management al RCS-RDS, și nu le-a făcut publice decât segmentat – pentru fostul management și punându-l pe Mitică Dragomir primul iar fostul management la ,,deasemenea”, în timp ce se derula o ofertă publică pentru RCS-RDS. 

Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu a fost în interes public. În interes public era ca investitorii să fie înștiințați complet și concret că inclusiv managementul RCS-RDS de la momentul listării, era beneficiarul unor suspiciuni solide de spălare de bani.

Nu am pledat vreodată pentru scurgeri de informații. Dar am pledat întotdeauna pentru oferirea informațiilor de interes public, pe care oficială și la timp.

Probabil că vreun procuror din Parchet a fost indus în eroare de faptul că primul care ar fi trebuit să sesizeze procurorii (dacă ar fi știut și ar fi trebuit să știe despre investigarea spălării de bani, iar daca nu a știut, sunt convins că procurori au avut motive temeinice să nu îl înștiințeze pe Mișu Negrițoiu, partenerul de tenis al fostului CEO RCS-RDS, Alexandru Oprea despre care Tolontan spune că ,,a plecat misterios”), ar fi fost cel care stă de șase, conform legii, pentru investitori,  și nu pentru persoane suspectate de spălare de bani, la șefia ASF.

Pentru prima dată ați putut citi despre asta, aici:

Mișu Negrițoiu: ,,Prefer să fiu scos din ASF de politicieni decât scos de DNA”. Cazul Digi.

Și acum mă întorc la ceea ce m-am întrerupt și făceam, în interes public.

P.S. Vîntu a fost reținut pentru ,,favorizarea infractorului”. Nu pot să constat decât că, 7 ani mai târziu, mama infracțiunilor de criminalitate economică – spălarea de bani, nu necesită nici măcar ,,controlul judiciar”. Ceeea ce, de parcă ar fi știut, RCS-RDS afirmă că ,,Societatea nu anticipează că investigaţia va reprezenta o interferinţă semnificativă în ce priveşte desfăşurarea operaţiunilor sale curente” menținând în funcție actualul management, cercetat pentru ,,spălare de bani”. Fac acum o speculație: în acest dosar, să mai fie cineva cercetat și încă nu știm, pentru ,,favorizarea infractorului” în infracțiunea de spălare de bani? Și dacă da, la fel ca Vîntu, va fi reținut? Tot îmi vine în cap afirmația lui Mișu Negrițoiu, președintele revocat al ASF… ,,prefer să fiu scos din ASF de politicieni decât scos de DNA”.

Categorii:Stiri

Etichete:catalin tolontan, DIGI24, DIICOT, dna, dragos patraru, jurnalism, listare, RCS RDS, rompetrol, SIPA, solicitare dna