Reporterul New York Times, Dan Bilefski, mă întreba în urmă cu 9 ani despre efectele economice ale migratiei nete din Romania. Articolul publicat in New York Times retinea:
“The short-term economic gains of migration will not justify the long-term costs,” said Radu Soviani, a leading economist. “It is a national tragedy.”
Unghiul pe care l-am adus în atenția lui Dan Bilefski era legat de faptul ca autoritățile din Romania se îmbătau cu apă rece analizându-și ,,performanța” economică prin analiza superficială a banilor intrați în România ca remitențe (bani trimiși acasă de românii din străinătate). În 2008, remitențele ajunseseră la nivelul record de 10 miliarde de Euro, anual.
Exact cum spuneam: câștigurile economice pe termen scurt ale migrației nu justifică în niciun fel costurile pe termen lung: este o tragedie națională.
Articolul în sine pornea de la ceea ce Bilefski numea ,,orfanii căpșunarilor” și dimensiona costurile sociale, care sunt mult mai mari decât ceea ce încerc eu să estimez prin articolul de astăzi – costurile economice. Costurile sociale se adaugă și se adaugă semnificativ la estimările mele.
Pentru că a fost ,,breking news” știrea că 3,4 milioane de români au părăsit țara între 2007 și 2017, ceea ce ne plasează pe al doilea loc la nivel mondial ca rata a emigrării, după Siria (țara afectată de un război profund). De 10 ori mai mult decât soldații români morți în al doilea război mondial. Și profit de această șitre ca să fac o estimare economică a efectelor pierderilor economiei românești în urma depopulării. Și, pe scurt, părerea mea despre cauză.
Pe scurt, România a pierdut între 2007 și 2017 între 362 miliarde de Euro și 700 de miliarde de Euro ca urmare a depopulării. Și am în vedere în această estimare doar costul PIB-ului pierdut.
În estimare, pornesc de la următoarele premise:
- conform celui mai recent recensământ, în România, recenzorii au numărat în 2011 că mai suntem în țară aproape 19 de milioane, deși recenzorii au numărat în 2011, ca persoane prezente, doar 18.3 milioane. Atenție, din 2011 și până în 2017, migrația netă a continuat, deci în mod real, suntem chiar și mai puțini;
- Rețin ca bază de calcul 19 milioane. Din care, aproximativ 4 milioane, sunt copii, potrivit datelor din 2015;
- Rămân 15 milioane de adulți. În 2017, erau raportați 5,22 milioane de pensionari. Nu fac acum calcule fine, dar rezultă că aproximativ 10 milioane de persoane reprezintă populația activă, cifră la care mă voi raporta în continuare. Deși, în opinia mea, având în vedere că în România sunt înregistrați circa 5,6 milioane de salariați activi (din care 1,2-1,4 milioane sunt bugetari), diferența de până la 10 milioane, trebuie căutată tot în emigrație. Cu alte cuvinte, suntem mult mai puțini decât raportează Recensământul.
Și acum, calculele, în termeni de PIB pierdut.
La nivelul anului 2017, PIB-ul raportat a fost de 853,2 miliarde de lei.
Daca raportam acest PIB la 19 milioane cât de spune statistica, rezultă un PIB/capita de 44.905 lei, sau, rotunjesc: 9.700 de Euro. Acesta este scenariul ,,optimist” al costului PIB-ului pierdut..
Dacă raportăm acest PIB la așa numita populație activă (din care scădem pensionarii și copii rămânând circa 9,8 milioane în baza de calcul), rezultă un PIB/capita de 87.061 lei, sau, rotunjind, 18.700 de Euro. Acesta este scenariul ,,pesimist” al costului PIB-ului pierdut.
Vreți și un scenariu hiper-pesimist? Haideți să raportăm PIB-ul la numărul de salariați. Ne iese: 152.300 lei sau, rotunjind, 27.196 Euro. Dar în estimarea de astăzi nu voi raporta astfel, pentru că pur și simplu, aș ajunge la pierderi de peste 1000 de miliarde de Euro (1.087 miliarde Euro), în termeni de PIB pierdut.
Mă rezum la cele doua scenarii: optimist și pesimist.
Pentru simplificarea calculului, am avut în vedere PIB-ul anului 2017 (sigur că este criticabil, pentru că PIB-ul din 2007 a fost mai mic și toate PIB-urile anilor 2007-2016 au fost inferioare celui din 2017). Dar îmi propun doar să dau un ordin de mărime și nu precizie exactă în acest articol. Altfel, aș fi folosit PIB-urile anuale și scenarul hiper-pesimist.
Revenind, fiecare dintre cei 3,4 milioane de români, în cei 11 ani din perioada 2007-2017, ar fi produs:
- în scenariul optimist (PIBraportat la 19 milioane): 3,4 milioane * 11 ani * 9.700 de Euro, un total de 362,8 miliarde Euro.
- în scenariul pesimist (PIB raportat la ,,populatia activa”): 3,4 milioane * 11 ani * 18.700 de Euro, un total de 699,4 miliarde Euro.
Așadar, în termeni de PIB pierdut, estimarea arată o pierdere cuprinsă între 362,8 miliarde de Euro și 699,4 miliarde de Euro ca și cost al depopopulării României în perioada 2007-2017.
Dacă doriți, în perioada 2007-2017, având în vedere PIB-ul anului 2017 de 183 de miliarde de Euro, depopularea a costat România echivalentul a 2 ani pierduți în termen de PIB (scenariul optimist) și 3 ani și 10 luni.
Și tot dacă doriți, pierderile bugetare în această perioadă de 11 ani, le putem estima ca fiind cuprinse între 100 de miliarde de Euro și 210 miliarde de Euro, pierderi de venituri bugetare cauzate de depopularea României, în timp de pace.
Vă invit să vă expuneți dumneavoastră, cititorii mei, părerea despre cauza care împins 4 milioane de români în afara granițelor. În lipsa războiului, mie nu îmi rămâne ca principală cauză decât sărăcirea propriei națiuni prin folosirea capacității administrațiilor naționale succesive în primul rând pentru obținerea de câștiguri private, având ca pârghie principală ,,furturi de fonduri publice de către politicieni în locul cheltuirii corecte a lor, scolile rămânând fără cărți, pacienții fără medicamente, comercianții fără poduri și drumuri”. Cu alte cuvinte, corupția endemică, cea care nu numai că sărăcește o populație deja săracă, dar care încearcă să îi reprime orice aspirație, orice speranță.
Vă invit să reflectați la asta:
,,Corupția este lipiciul care tine impreuna multe regimuri autoritare, care denatureaza caracterul celor care conduc in sensul de a favoriza sau a crea oportunitati de e expune ,,mizeria” amicilor de lunga durata, daca se dovedesc neloaiali.”
,,Cand companiile trebuie sa plateasca spagi pentru a reduce birocratia, favorizeaza de fapt crearea a și mai multă birocrație, incetinind timpii de tranzactie si crescand costurile pentru a face afaceri”.
Fac parte din ceea ce am numit, în 17 decembrie 2014, un DISCURS ISTORIC.
Discurs și mai ales set de acțiuni care îi înfricoșează pe toți cei care mimează statul de drept în România. Pentru că este un angajament I-R-E-V-E-R-S-I-B-I-L.
Categorii:Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
Perfect adevarat ceea ce sustineti! Doar ca situatia reala se deterioreaza zilnic avand in vedere ca romanii tot pleaca si acum.Si pleaca in mod masiv chiar acum in anul de gratie 2018.Si nu vad pe cineva care sa incerce sa opreasca acest exod ,Si nu cred ca se mai poate face ceva .Probabil punctul final va fi undeva prin 2030 cand nu vor mai putea fi platite pensiile si salariile bugetarilor.Atunci probabil se va intampla ceva brutal in societatea noastra.Revolutie, revolta razboi etc. Nu stiu ce dar doar asa se va oprii aceasta situatie.
Saracia, salariile mici, chiriile apartamentelor prea mari (aproximativ egale cu salariul minim pe economie), alocatiile copiilor in valoare de 2,8 lei/zi si lipsa de perspective a tinerilor sunt principalele cauze ale migratiei. Pentru ca nu pleaca din tara pensionarii sau asistatii social. Pleaca populatia activa care nu poate supravietui cu veniturile actuale. Toata lumea ii plange pe bietii pensionari, care au case primite in comunism, nu au rate la banca, nici copii minori in intretinere. Cei care au copii, rate la banci si salariul de 1300-1600 lei ( acesta este de fapt salariul mediu nu ce se prezinta la TV, o medie cu salariile fantastice ale unor bugetari de lux).
Asa ca oamenii de rand pleaca din tara cand vad ca guvernele au bani doar pentru parlamentari, primari, pensionari si ajutoare sociale. Alocatiile copiilor cresc o data la 10 ani pentru ca minorii nu voteaza. Si cand ajung la majorat isi fac bagajele catre occident, reintregindu-si familiile plecate demult sau fiind deschizatori de drumuri pentru frati, prieteni sau parinti.
Politicienii nu inteleg ca este mai important sa te ocupi de copii prin investitii in invatamant si prin asigurarea unui trai decent. Un profesor care nu-si poate plati facturile si chiria nu va induce copiilor niciun sentiment patriotic. Alocatiile nu cresc pentru ca parintii si-ar cumpara mai multa bautura si tigari. In aceste conditii Romania este o tara fara viitor, o tara a pensionarilor care voteaza cu cei care maresc pensiile. Ramas bun, tara draga! Si eu voi pleca impreuna cu cei cinci copii ai mei!
*** Ceii care au copii, rate la banci si salariul de 1300-1600 lei ( acesta este de fapt salariul mediu nu ce se prezinta la TV, o medie cu salariile fantastice ale unor bugetari de lux) nu pot supravietui in Romania. Pentru ei nu exista protectie sociala, nici locuri de munca la buget, cu salarii mari si program de lucru acceptabil.
Motivele plecarii de-a lungul timpului au fost urmatoarele:
-salariile mizere in Romania, raportate la cheltuieli din ce in ce mai mare ale vietii. Acest lucru se intampla din 2000 incoace si nu se va schimba
-facilitatile pe care ti le ofera statul roman care nu au incetat sa scada din ce in ce mai mult de la an, la an ca vorbim de scoli, de spitale sau mareata infrastructura.
-coruptia si oamenii. Aici vorbim de un subiect mai sensibil, dar aceasta lupta(cu sfanta coruptie) a fost pierduta in anul in care Romania a votat covarsitor pentru Ion Iliescu desi oferta electorala era una mai buna decat ce avem astazi. Iar din asta observam ca romanii, vor o tara ca afara, dar daca se poate fara sa faca ei vreun efort.
Spre ce ne indreptam, pot spune cu mana pe inima ca daca PSD-ul va da chix in mandatul ce-l mai are cu ilustrul sau program de guvernare, urmeaza din 2020 o guvernare de sacrificiu(care va trebui sa taie in carne vie ca sa aduca tara pe calea normala), urmata probabil de un PSD reloaded in 2024. Prin urmare, orice om cu viziune si in puterea muncii va alege sa plece din tara.