Articolul meu din 20 aprilie 2017 – ”Adevarata miză a impozitului pe venit global: albirea sumelor nejustificate Articolul 117 – Firul roșu dintre Ponta-Cioloș-Grindeanu” consider că a fost de natură să aducă în spațiul public ceea ce urmăresc de 4 ani: toate țările normale la cap vânează banii proveniți din infracțiuni iar diverși ,,Vâlcovi” încearcă tot de patru ani să albească aceste sume, printr-o impozitare simblică de 0-9-16%.

Traducerea articolului meu în suficient de multe limbi ale țărilor civilizate, simultan cu interesul major manifestat de mass-media din România pentru unghiul abordat de către mine sunt doar câteva dovezi concrete că reflectorul pe care îl aprind din 2014 a început să fie văzut și văzut bine. Mai adaug disocierea lui Liviu Dragnea de o astfel de intenție (pe care am comentat-o pe larg în acest articol), dar și disocierea lui Grindeanu de Viorel Ștefan (prin declarația făcută la prânzul zilei în care am publicat articolul potrivit căreia doar Viorel Ștefan – deci nu și el ca prim-ministru, poate vorbi despre Codul Fiscal, declarație pe care am comentat ca fiind fie tâmpă fie de natură să se disocieze de șmecheriile Vâlcov-Viorel Ștefan). Potrivit raționamentului meu Viorel Ștefan va pleca foarte curând din Guvern, ca și Vâlcov, dar nu știu dacă la fel ca Vâlcov (care a fost reținut pentru fapte de spălare de bani și luare de mită – fiind la momentul reținerii ministru al Finanțelor). Și Viorel Ștefan trebuie să plece în primul rând pentru că a reprezentat paravanul prin care ,,Vâlcovi”, prin Vâlcov, și-au reinserat intenția de albire a sumelor nejustificate, dar mai ales că astfel de acțiuni nu sunt și nu vor fi compatibile vreodată cu ceea ce am numit încă din 2014 – schimbarea definiției mondiale a răului, răul la nivel mondial devenind din momentul acordului OECD – banii proveniți din infracțiuni. Menținerea lui în funcție nu reprezintă decât tolerarea de către Grindeanu pe de-o parte a unui ins total incompatibil cu ce reprezintă economia și finanțele mondiale astăzi (înțeleg din surse neconfirmate că la întâlnirile Ecofin se ,,remarcă” printr-o tăcere deplină). Iar acasă se remarcă prin ceea ce spunea un clasic: ,,chelneri de bacșișuri mici”. În loc să nu doarmă noaptea pentru ca România să absorabă fonduri europene, încearcă să ciuguleasă contribuții neconstituționale aplicate la venituri inexistente. În raționamentul meu, având în vedere ceea ce înseamnă la acest moment economia și piața financiară internațională, Viorel Ștefan va pleca foarte curând sau curând. În funcție de moment, va pleca ,,ca și Vâlcov” (părsind Guvernul) sau ,,ca Vâlcov”. Deci, Pa Viorele!

Articolul meu de astăzi este prilejuit însă tot de o reacție în spațiul public ca urmare a raționamentului expus de mine în articolul din 20 aprilie 2017. Un excelent articol semnat de Doru Bușcu în Cațavenicii.

Rar folosesc cuvântul excelent în primul rând pentru că mi-aș aroga o calitate care nu mi-a fost atribuită de nimeni, de a evalua excelența. Dar articolul lui Doru Buscu publicat astazi in Catavencii este excelent întruct subliniază un lucru prea putin subliniat de mine in spatiul public și remarcat definitoriu de Doru Bușcu: ,, o amnistie impozabilă cere două lucruri: expunerea numelui și încrederea făptuitorului în autorități.’‘ Corect! Nu vorbesc de autoritate ci de oamenii care sunt parașutați în acea autoritate. Rescriu afirmația lui Doru Bușcu: Un borfaș ar avea încredere într-un alt borfaș? Să nu uităm că Blejnar, fost șef al fiscului este suspectat de evaziune fiscală, Șerban Pop – fost șef al fiscului, de alte mânării, dar și alții. Definitoriu este însă cazul Vâlcov, cel care a dorit acord de recunoaștere a infracțiunilor cu DNA, dar DNA a respins și a mers mai departe pentru a cerceta mita și spălarea de bani. Și a descoperit noi infracțiuni.

Doru Buscu aduce in plus un argument, preluat de la Gabriel Zucman (colaboratorul lui Thomas Piketty) care ,,demonstrează că băncile din Elveția, Luxemburg, Monaco, Liechtenstein și Jersey găzduiesc, în majoritatea situațiilor, companii-paravan și nu persoane. Averile nu mai stau în depozite, ci iau forma acțiunilor, obligațiunilor, unităților de fond. Banca se ocupă de organizarea averii, produce pentru client și îi optimizează frauda. Marile bănci din paradisurile europene au filiale pe plaje îndepărtate. Evaziunea s-a mutat din timp, cu tot cu anonimat, în paradisurile exotice, adică în Panama, Hong Kong, Singapore, Cayman, Virgine etc. Acolo, “cooperarea și dezvoltarea” au găsit alte căi să țină frauda fiscală în parametri profitabili și să redistribuie sarcinile în rețeaua bancară mondială.”

Aici am o subliniere EXTREM DE IMPORTANTA. Guzman a publicat acest lucru în septembrie 2015 și opinia lui se baza pe o neîncredere de atunci în acțiunile concertate ale statelor la nivelul OECD.

Opus lui Guzman, încă din 2014, eu mi-am manifestat încrederea fermă că OECD, sprijinită de SUA va reuși să facă ceea ce și-a propus prin schimbarea definiției mondiale a răului.

Spuneam în decembrie 2014, comentând discursul excepțional al subsecretarului de stat SUA pentru siguranță civilă, democrație și drepturile omului – Sarah Sewall:

,,Discursul este excepțional. Nu numai la nivel de constatări, dar și la nivel de fapte si indicii pentru ceea ce va urma. Înțeleg din acest discurs că aceia care sperau că lupta anti-corupție din Romania se va domoli, raman fara sperante. Ea continua. Si va lua forma de la taierea din radacina a raului, a recuperarii banilor furati (si redirectionate dinspre investitii folositoare publice spre tot felul de paradisuri personale) pana la combaterea abuzurilor de orice fel care denatureaza mediul economic. Documentul prezentat de Mediafax inainte de turul 2, care arata o intentie certa a ministerului de finante de a ierta ,,sume de provenienta incerta” si de a le spala cu un impozit de pana la 9% (in fapt, asa cum am sustinut si atunci, un mecanism de care ar fi beneficiat in special cei care au sume provenite din infractiuni si care nu mai sunt tolerate, asa cum rezulta si din discursul doamnei Sewall nici in SUA, nici in G20 si cam nicaieri in lumea civilizata) arata capacitatea celor care reprezinta in acest moment intruchiparea raului, in noua viziune, de a se lipi de cei care fura fonduri publice in locul cheltuirii corecte a lor, astfel incat scolile raman fara carti, pacientii fara medicamente, mediul de afaceri fara infrastructura.

SUA afirma foarte clar: cooperarea este la nivel de G20 (si nu numai) pentru haituirea sumelor furate si adapostite pe ici, pe colo.. Banii furati nu mai pot fi ascunsi. Se schimba paradigma si incepe epoca ,,impartirii prosperitatii” in mod echitabil. Unii inca nu realizeaza. Se cred inca bazati. Realitatea va fi crunta cu ei. Si nu, doamna Sewall nu vorbeste numai despre Ungaria. Sustine cineva ca Romania nu se regaseste in discursul doamnei Sewall?’‘

Am avut încredere în acest angajament și el s-a confirmat pas cu pas, ceea ce nici Guzman nici Piketty nu au putut să creadă, și nici măcar cei care credeau că sunt apți să determine guvernul României, oricare ar fi el, ținând de capăt firul roșu de care atârnă diverși premieri și miniștri de finanțe. 

• paradisurile fiscale au dispărut (Panama, Cipru, BVI, etc).
• acordul de schimb automat de informații la nivelul OECD a fost semnat până în martie 2017 de 108 state. De la 1 aprilie 2017, inclusiv Monaco oferă date fiscului din România, dacă acesta le vrea, la fel ca și Insulele Marshall sau Pakistan. De la 1 iulie 2017, PANAMA oferă automat aceste date oricărui fisc, inclusiv din România, la fel ca și Filipinele. Elveția le oferă de la 1 ianuarie 2017 iar British Virgin Islands de la 1 octombrie 2016. La fel ca și Brazilia.
• cine nu le dă, oricum nu le poate ascunde. Dacă le ascunde, pățește un Panama Leaks și își pierde  toată economia ,,financiară”.
• Statele semnatare au început operațiuni globale, coordonate împotriva celor care încă încearcă, prin tolerarea companiilor ,,paravan” să se sustragă convenției OECD. Am scris în 17 martie 2017 despre operațiunea globală de investigare a evaziunii fiscale prin care a doua cea mai mare bancă din Eleveția – Credit Suisse a fost investigată simultan în Marea Britanie, Germania, Franța Olanda și Australia: ,,Credit Suisse (a doua banca din Elveția) sunt investigate în cea mai amplă operațiune globală de combatare  a evaziunii fiscale, în Londra, Paris, Amsterdam, Haga”. Doru Bușcu îl citeaă pe Zucman: ,,Marile bănci din paradisurile europene au filiale pe plaje îndepărtate. Evaziunea s-a mutat din timp, cu tot cu anonimat, în paradisurile exotice, adică în Panama, Hong Kong, Singapore, Cayman, Virgine etc. Acolo, “cooperarea și dezvoltarea” au găsit alte căi să țină frauda fiscală în parametri profitabili și să redistribuie sarcinile în rețeaua bancară mondială.”. Dar ancheta globală Credit Suisse dovedește contrariul. Dacă Credit Suisse a crezut că păcălește pe cineva (și a crezut), vă reamintesc faptul că încă din aprilie 2016 (cu un an înainte de operațiunea globală), Credit Suisse a aparut in dezvaluirile #panamaleaks.  Imediat dupa dezvaluiri, seful Credit Suisse,Tidjane Thiam, declara : ..divizia de gestionare a averilor utilizează structuri financiare offshore dar numai pentru clienții foarte bogați care au active în multiple jurisdicții, și nu sprijină evitarea plății taxelor”. Iar în 17 martie 2017, Credite Suisse devine investigata tocmai pentru sprijinirea evitarii platii taxelor. Credit Suisse a crezut ca Guzman. Și Guzman s-a înșelat.
• Legat de Panama, Hong Kong, Singapore, Cayman, Virgine (ce spunea Guzman în 2015). Uite că Panama nu mai e și nici Cayman sau BVI. Iar pentru restul, e doar o chestiune de timp…
• Scriam tot în 17 martie 2017: ,,O știre din urmă cu 5 zile, care a fost prezentată puțin spre deloc în România, dar care nu a trecut neobservată, în urma anunțului făcut de grupul de hackeri Brokerii din umbra (The Shadow Brokers) și care nu a fost comentată deloc în România:  Agenția de Securitate Natională a SUA (NSA) a monitorizat transferurile bancare globale prin infiltrarea în sistemul SWIFT. Sistemul SWIFT, folosit de 11.000 de instituții bancare este folosit pentru transmiterea de ordine de plată la nivel global.” Vedeți? Asta arată că nici Singapore, unde sunt români care stau cu bani cash în apartmente închiriate așteptând ,,amnisitia” lui Ponta-Cioloș-Grindeanu nu mai e vreun rai pentru active furate.

Concluziv, eu am avut dreptate crezând în eficiența convenției la nivelul OECD, Guzman nu. Plajele lui Guzman nu mai reprezenta nici ele raiuri pentru active furate.

Tot concluziv, fiscal din România nu mai are niciun motiv să nu ceara ACUM toate datele despre rezidenții români din cele 108 state semnatare. Iar toate datele înseamnă, atenție: soldul conturilor, originea sumelor, tranzacțiile făcute între conturi, BENEFICIARII REALI. Ceea ce înseamnă că banii negri VOR FI dezvăluiți prin acordul OECD. Companiile paravan nu mai pot asigura confidențialitatea beneficiarilor reali nicăieri în lume și îi vor dezvălui.

Deci, citându-l pe ministrul australian pentru venituri și servicii financiare, Kelly o’Dwyer, care a comentat operațiunea globală din 17 martie 2017, spun și eu, concluziv:

,,MESAJUL ACESTOR INVESTIGAȚII ESTE FOARTE CLAR: GUVERNELE LA NIVEL MONDIAL PUN REFLECTOARELE PE EVAZIUNEA FISCALA PRIN OFF-SHORE-URI, și este doar o chestiune de timp înainte să vă aflați sub lumina reflectoarelor”. Și în timpul ăsta, Vâlcovii încearcă să albească sume nejustificate? 

Iar despre asta ați citit prima oară pe soviani.com și ați văzut prim oară, aici, în iulie 2015:

Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:cod fiscal, Darius Valcov, Doru Buscu, grindeanu, off shore, paradisuri fiscale, Romania, Sarah Sewall, spalare de bani, USA State Department, viorel stefan